Gura Humorului - un blog cu atitudine

Fortificaţiile de la Gura Humorului

2011-06-26T21:32:00.003+03:00

Primarul oraşului Gura Humorului, Marius Ursaciuc, a declarat că în oraş urmează să fie făcute lucrări arheologice pentru găsirea celor 14 forturi din sistemul de fortificaţii al oraşului, după ce în Arhiva de Stat de la Viena au fost găsite documente ce indică existenţa acestor construcţii.

Pilonii podului de pe drumul de acces ce duce la cetate

Ursaciuc a spus, într-o conferinţă de presă, că recent cercetători din cadrul Universităţii din Suceava care au studiat mai multe acte din arhiva Imperiului Habsburgic aflată la Viena au găsit documente în care este prezentat sistemul de fortificaţii al oraşului Gura Humorului construit la mijlocul secolului al XVIII-lea.

„Puţini ştiu că la Gura Humorului există aceste monumente arheologice, fiind vorba despre fortificaţiile din sec XVIII-XIX. Drept urmare, la această ediţie a Zilelor Humorului vă vom prezenta documente originale în care se vorbeşte despre existenţa acestor fortificaţii, dar şi de un alt fort care a fost ridicat înainte mijlocul secolului XIX”, a spus Marius Ursaciuc.

El a arătat că, în prezent, se cunoaşte doar existenţa fortului principal, dar că, potrivit documentelor din arhivă, Gura Humorului era cea mai fortificată localitate din Imperiul Habsburgic, fiind construite 14 forturi.

"Se pare că fortul principal s-a construit pe o cetate mai veche", a declarat Ursaciuc care a adăugat că, până în prezent, nu s-au făcut săpături arheologice în acest sit.

"Este pentru prima dată când se vor face săpături. Se consideră că sunt fortificaţii unice", a mai spus primarul.

El a precizat că primăria din Gura Humorului a încheiat un parteneriat cu Muzeul Bucovinei din Suceava, urmând ca în cursul acestei săptămâni să fie începute săpăturile arheologice la fortul principal dintre cele 14 existente. Mai mult, Ursaciuc a subliniat că intenţionează să promoveze un proiect cu finanţare europeană pentru punerea în valoare a acestor fortificaţii, precum şi pentru amenajarea unui muzeu în aer liber cu obiecte de artilerie şi cu echipamente ale soldaţilor din perioada Imperiului Habsburgic. De precizat că, potrivit specialiştilor, fortificaţiile de la Gura Humorului ar fi unice în România.

Sursa: Monitorul de Suceava

Despre necesitatea cercetărilor arheologice la Gura Humorului

Piciorul de vest al podului vazut de sus

Ca istoric şi arheolog de profesie, nu poate decât să mă entuziasmeze demersul de a începe cercetările arheologice la Gura Humorului. Necesitatea săpăturilor arheologice a fost subliniat atât de istoricul Nicolae C. Popescu, autorul monografiei oraşului Gura Humorului cât şi recent de d-na Vera Romaniuc, directorul Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina.

Existenţa sistemelor de fortificaţii de la Gura Humorului era cunoscută specialiştilor dar nu la nivelul relevat de documentele vieneze.

Atât istoricul Teodor Bălan cât şi Nicolae C. Popescu identifică fortificaţia de la Gura Humorului de pe dealul “Cetate” (cele două picioare de pod, fortificaţia propriuzisă şi zona"la beciuri") cât şi existenţa în zona de est a oraşului (în zona benzinăriei Petrom de astăzi) a unor vestigii de fortificaţii de pământ – valuri şi şanţuric crenelate, ridicate să bareze întreaga vale a râului Moldova. Istoricul Teodor Bălan afirmă că acestea au fost ridicate de către austrieci la 1815, după Congresul de la Viena (congres ce a precedat înfrângerea lui Napoleon), când Austria a început să se teamă de o invazie a armatelor ţariste spre Transilvania. Dina alte informaţii documentare reiese că imediat după anexarea Bucovinei, în 1774, s-au organizat pe valea Moldovei, la intrarea printre obcini, fortificaţii defensive, orientate spre est. În legătură cu acestea s-au constituit două garnizoane militare: una la Gura Humorului şi alta la Vama.

Piciorul de vest al podului vazut de jos

O legendă locală din Gura Humorului atribuie începuturile acestor fortificaţii voievodului Bogdan I, ca mijloc de apărare împotriva unor atacuri militare ale maghiarilor. Aici si-ar avea explicaţia şi denumirea de “Bogdăneasa” pe care o poartă locurile unde sunt amplasate vestigiile menţionate mai sus. Până acum, în lipsa unor cercetări arheologice susţinute, şi doar pe baza mărturiilor documentare, s-au născut trei ipoteze cu privire la vechimea şi originea fortificaţiilor de la Gura Humorului: 1. au fost ridicate de goţi în anul 376 d Hr pentru a se apăra de huni (teorie a istoricului A. Ficher, destul de bombastică şi hazardată, ce nu poate fi susţinută decât prin dovezi materiale de netăgăduit), 2. le-au folosit moldovenii ca “posadă” în sistemul de apărare contra atacurilor dinspre răsărit (aici se ridică problema dacă sunt din epoca obştii săteşti a Câmpulungului – sec. 9-14, sau din perioada statului medieval constituit Moldova), 3. Le-au consolidat şi extins austriecii în 1775-1778 şi apoi în1815-1816, pentru apărarea unui eventual atac rusesc. La aceste ipoteze ale istoricului Nicolae C. Popescu eu aş mai adăuga încă una: posibilitatea ca aceste fortificaţii să fie construite de către unguri la mijlocul secolului al XIII-lea ca avanposturi militare împotriva marii invazii mongole (prezenţa ungurilor aici poate fi susţinută şi de originea maghiară a hidronimul „humor”, hidronim ce a dat şi numele oraşului).

Interiorul fortificaţiei principale de la Gura Humorului

Necesitatea începerii cercetărilor arheologice la Gura Humorului reprezintă o chestiune extrem de importantă pentru însăşi atestarea acestei localităţi, mai ales că în ultima perioadă este pusă în discuţie de către o serie de pseudoistorici autointitilaţi istorici însăşi existenţa unei aşezări la Gura Humorului înainte de anexarea austriacă. În acet sens aş menţiona afirmaţiile lui Vasile Diacon (“Vechi aşezări pe Suha bucovineană”-1989, “Berea la români” – 2011; adept vadit al teoriei Roesliene care spune că dacă o populaţie nu este menţionată documentar într-o zonă înseamnă că acea pupulaţie nu a existat acolo – teorie lansată pentru a nega existenţa românească în ardeal înaintea ungurilor), care menţionează în ultima lui lucrare că lipsa localităţii Gura Humorului de pe hărţile militare din timpul şi de după anexare îl îndreptăţeşte să afirme că aşezarea de la Gura Humorului începe să se înfiripeze imediat după anexare.

Aceste afirmaţii ale lui Vasile Diacon denotă lipsa unei metode profesioniste de lucru în domeniul istoriei şi nu în ultimul rând lipsa formării profesionale, deoarece diletantismul nu ţine loc de cercetare ştiinţifică.

Cutremur de 4,5 grade pe scara Richter în zona Gura Humorului

2011-06-25T18:03:00.001+03:00

Un cutremur cu magnitudinea de 4,5 pe scara Richter s-a produs vineri, la 17 kilometri de Gura Humorului. Seismul s-a produs la câteva ore după ce un alt cutremur mai uşor a fost înregistrat în zona Vrancea. Din primele informaţii, niciunul nu s-a soldat cu victime sau pagube materiale însemnate.
Cutremurul de 4,5 pe Richter s-a produs la ora 16:08. Epicentrul seismului a fost localizat la 39 kilometri Sud-Vest de Suceava şi 7 kilometri Est de Ostra, la o adâncime de 6 kilometri.
Un alt seism mai uşor a avut loc la noi în ţară vineri dimineaţă, la ora locală 8:00. Magnitudinea acestuia a fost de 2,5 pe scara Richter, iar epicentrul a fost localizat în zona Vrancea, la 48 kilometri Vest de Focşani şi 34 kilometri Nord-Est de Nehoiu.

"Nu sunt posibile replici"
Noul director al Institutului Naţional de Fizică a Pământului, Constantin Ionescu, a declarat că seismul nu a fost resimţit în oraşe precum Gura Humorului."Am sunat în Câmpulung, în Gura Humorului şi au spus că nu l-au simţit, având în vedere că sunt şi aceste activităţi meteo. Oamenii n-au raportat nimic", a declarat Ionescu.
Întrebat dacă sunt şanse să urmeze replici, şeful INFP a respins posibilitatea ca acest lucru să se întâmple."Nu sunt posibile replici, mai ales că este o zonă care produce cutremure foarte rar", a spus Constantin Ionescu.

Seismele cu magnitudinea de sub 4 pe scara Richter sunt considerate a fi de intensitate uşoară. De regulă, acestea nu provoacă victime sau pagube semnificative, iar unele nu sunt resimțite pe o rază mai mare de câţiva kilometri.

Mărmureanu prevede un cutremur puternic
Cele două cutremure de vineri au loc la doar câteva zile după ce un alt seism, de 2,9 pe Richter, a fost înregistrat în Vrancea. Cu o zi înainte de acel seism, directorul onorific al Institutului de Fizică a Pământului, Gheorghe Mărmureanu, vorbea despre posibilitatea producerii unui cutremur puternic la noi în ţară.
Mărmureanu a declarat că un cutremur catastrofal va avea loc și în România şi că acesta va avea o magnitudine de peste 7 pe scara Richter.

Primul aqua-park acoperit din România la Gura Humorului

2011-06-06T16:01:00.002+03:00

Primul aqua-park din ţară care va fi acoperit în totalitate umează să fie construit la Gura Humorului, în Complexul turistic "Ariniş", în urma unei investiţii finlandeze şi poloneze, în valoare de aproximativ 25 de milioane de euro.

Ursaciuc a declarat corespondentului MEDIAFAX că a încheiat cu oraşul polonez Puck, staţiune turistică la Marea Baltică, un contract de colaborare şi schimb de experienţă, unul dintre obiectivele de colaborare fiind construcţia unui aqua-park similar celui care funcţionează în oraşul polonez.

El a arătat că investiţia în acest aqua-park este de aproximativ 25 de milioane de euro, va fi făcută de investitori finlandezi şi polonezi, iar o delegaţie din Polonia urmează să vină săptămâna viitoare în Gura Humorului în vederea înfiinţării firmei care va construi acest parc acvatic de agrement, dar şi pentru semnarea parteneriatului cu autorităţile locale.

Ursaciuc a precizat că investiţia prevede construcţia primului aqua-park din ţară acoperit total, care se va afla în Complexul turistic Ariniş, complex care cuprinde în prezent o piscină acoperită, două bazine în aer liber, o sală de sport, mai multe terenuri de tenis şi handbal, patinoar, pârtie de schi, dar şi zone de agrement.

Primarul oraşului Gura Humorului, Marius Ursaciuc, şi consilierul local Mihaela Ionaşcu au semnat la Puck, cu primarul, Marek Rintz, şi cu preşedintele Consiliului Local, Hanna Pruchniewska, un parteneriat de colaborare care va constitui cadrul legislativ pentru dezvoltarea unor proiecte comune de interes bilateral.

Ursaciuc a menţionat că administraţiile celor două oraşe au încheiat deja parteneriate de colaborare în domeniul învăţământului special şi liceal, dar şi în domeniul culturii.

Oraşul Puck este situat în Nordul Poloniei, în zona Gdańsk, pe coasta sudică a Mării Baltice şi este staţiune turistică.

Sursa: gandul.info

Strania poveste a unui traficant stupefiat

2011-04-08T12:40:00.032+03:00

Un bărbat în vârstă de 50 de ani, din oraşul Gura Humorului, a fost prins în flagrant, în urmă cu două zile, în timp ce încerca să vândă aproape 90 de grame de haşiş, contra sumei de 900 de euro, se arată într-un comunicat remis, ieri după-amiază, de structurile de combatere a crimei organizate.

Respectivul, Ilie-Grigore Lupu Onofrei, a fost reţinut pentru 24 de ore, iar ieri a fost prezentat instanţei de judecată cu propunere de arestare preventivă, măsură însuşită de judecători.

Potrivit anchetatorilor, humoreanul a ajuns după gratii pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc.

Surse judiciare ne-au mărturisit că Lupu Onofrei a intrat în vizorul ofiţerilor Serviciului Antidrog din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO) Suceava la începutul lunii trecute, când bărbatul ar fi luat o maşină de ocazie de la Gura Humorului la Suceava.

Pe drum, a intrat în vorbă cu şoferul şi i-a dat acestuia de înţeles că ar avea stupefiante la vânzare.

Ce nu ştia Lupu Onofrei era că bărbatul de la volan este un colaborator al ofiţerilor Antidrog şi că, ulterior, le-a povestit totul acestora.

Din informaţiile oferite de anchetatori, humoreanul a procurat şi a încercat, de la sfârşitul lunii martie şi până acum două zile, să vândă 100 de grame de haşiş. A găsit mai mulţi clienţi, însă nici unul nu era interesat să cumpere întreaga cantitate, aşa cum condiţiona vânzătorul.

Zilele trecute, însă, a găsit clientul dispus să-i cumpere marfa: 86 de grame de haşiş contra sumei de 900 de euro.

S-au întâlnit miercuri, în jurul orei 18:00, în centrul oraşului Gura Humorului şi au făcut schimbul, euro contra droguri. Nu a apucat însă să plece din zonă, că a fost înconjurat de ofiţerii Antidrog care organizaseră un flagrant, aşa-zisul client fiind unul de-al lor.

Ulterior, cu autorizarea Tribunalului Suceava, a fost făcută şi o percheziţie la domiciliul suspectului.

Lupu Onofrei a declarat că s-a întors recent de la muncă din Portugalia.

„Cercetările sunt continuate în vederea stabilirii întregii activităţi infracţionale, identificării şi tragerii la răspundere penală a tuturor participanţilor”, se precizează în comunicatul anchetatorilor.

Sursa: Monitorul de Suceava

Acum mulţi ani in urmă, pe când nu existau aceşti membrii ai cartelului de la Medelin mioritici, singurele stupefiante de care puteai avea parte în Gura Humorului erau bureţii nebuni luaţi din greşeală din pădure, creta îngurgitată cu nesaţ în pauzele de la şcoală, macrişul rumegat din abundenţă pe Stanişte sau în cel mai bun caz un hamburger de la VIP.

Maestrul Corneliu Tincu

2011-03-14T14:50:00.001+02:00

Articolul - „Zborul colorat” al maestrului Corneliu Tincu s-a întrerupt

de Tiberiu COSOVAN – Monitorul de Suceava

„Zborul colorat” al artistului plastic Corneliu Tincu,„un exponent de marcă al etosului românesc în arta contemporană care s-a împământenit la Gura Humorului”, s-a întrerupt.

La numai câteva luni după expoziţia retrospectivă organizată în contextul aniversar al împlinirii vârstei de 70 de ani (expoziţie etalată în saloanele Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului, cu prilejul cărei a fost inaugurat un salon dedicat exclusiv artistului care a donat comunităţii humorene un număr de 55 de lucrări) Corneliu Tincu a plecat dintre noi, răpus de o boală necruţătoare după o lungă şi grea suferinţă.

„Profesorul de frumuseţe”, aşa cum l-a numit criticul de artă Valentin Ciucă, artistul plastic cu origini ieşene care a înnobilat arealul cultural humorean şi spiritualitatea bucovineană, vreme de câteva decenii, cu aerul său de boem parizian, s-a retras poate ostenit de zborul său spre orizontul luminos şi auroral al lumii pe care o visa.

O lume spiritualizată şi generoasă, în total contratimp istoric cu contemporaneitatea noastră, o lume ideală lipsită de convenţii false, de complexe vindicative, de ipocrizie şi viclenie.

A obosit şi şi-a întrerupt „zborul colorat” (aşa cum scria, într-un text pe care l-a dedicat aniversării sale septuagenare, Nicolae Dărămuş), sau a uitat să soarbă din clondirul sigilat care conţinea “elixirul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte” (cum i-a recomandat primarul humorean Marius Ursaciuc, atunci când i-a oferit public un vas ceramic cu presupusa magică licoare).

„Avem prilejul să ne înveşnicim alături de Corneliu Tincu”

„A face pictură într-un oraş care se află doar la câţiva paşi de Voroneţ şi de Arbore este o cutezanţă”, spunea Valentin Ciucă vorbind despre profesorul şi artistul plastic care a fost „chemat prin voci tainice, lăuntrice” să se statornicească în Gura Humorului şi care, prin întreaga sa activitate (didactică şi creativă), a contribuit ca oraşul să se impună ca un spaţiu al metamorfozelor continue.

Mai rămăsese un gest de făcut din partea reprezentanţilor comunităţii humorene, cel de a-i acorda titlul de „Cetăţean de onoare” al urbei, gest care-ar fi avut valoarea recunoştinţei senine dacă avea loc în timpul vieţii artistului.

Căutător în alte dimensiuni, Corneliu Tincu (care nu s-a preocupat să-şi şlefuiască soclul de monument infailibil) s-a auto-claustrat în atelierul de lucru care a fost universul frământărilor sale creative.

La vernisajul expoziţiei retrospective organizată la împlinirea vârstei septuagenare, Valentin Ciucă ne spunea tuturor celor prezenţi că, participând la eveniment „avem prilejul să ne înveşnicim alături de Corneliu Tincu”.

O înveşnicire cu zborul său colorat, zbor care însă s-a întrerupt.

Articolul – “Un kamikaze al artei: profesorul Corneliu Tincu”

de Nicolae R. Dărămuş - Kamikaze

Un localnic deloc „local“

Rareori „viaţă de artist“ are acoperire dincolo de cotidianul presărat cu amintiri. M-a făcut să înţeleg asta Corneliu Tincu, pictorul şi dascălul, acum, la cei 70 de ani împliniţi. Ieșean „aclimatizat“ în Bucovina, zeci de ani a patrulat între şcolile din Gura Humorului şi atelierul devenit sală de clasă. Personaj local emblematic, dar deloc local prin viziune, creaţie şi atitudine. Cu eterna lui bască neagră trasă pe o ureche, mai către ceafă, şi cu figura sa de meridional mustăcios, îmi amintise, atunci când l-am întâlnit prima oară, în agitaţia unui decembrie ’89, de un Che Guevara cu mâinile goale. Nu peste multă vreme, aveam să îi desluşesc şi armele: penelul, culorile. Şi pânzele, mereu cu vânt de la pupa, călătorind spre colecţii particulare din lume, spre expoziţii sau în antologii de pictură românească.

Bucuriile lui

În urmă cu ani, pe când eu mai mult îl stingheream decât îl ajutam la făuritul unor rame „din ferăstrău“, i-am zărit pe chip fericirea, unica adevărată: cea marcată de generozitate. Uşa atelierului se dăduse la perete, energic, şi asupra lui au tăbărât, nedându-şi rând, vreo zece oameni. Bucuroşi, emoţionaţi, îmbujoraţi. Bărbaţi şi femei, purtând bagaje ca sosiţi de la drum lung. Au prins să îl îmbrăţişeze, acoperindu-se şi ei cu rumeguşul proaspăt, sărutându-l, strângându-i mâinile şi mulţumindu-i. Erau părinţi şi aflaseră „rezultatele“: copiii lor, toţi de la clasa de artă a profesorului Tincu, luaseră concursul de admitere la un liceu de artă. Privirea mi s-a tulburat trecător şi, rămânând doar noi doi, l-am auzit: „Vezi?… Astea-s bucuriile mele“.

Ca într-un roman patetic

De câţiva ani, profesorul Tincu s-a pensionat. „De azi, voi sta doar în atelier“, şi-a spus şi mi-a spus. Dar, ca în viaţă – nu ca într-un roman, căci ar fi prea patetic, neîntrunind astfel sufragiile criticii –, „boala secolului“ n-a ţinut cont de har, lovind artistul. Operaţiile, drumurile la spitale şi chimioterapia l-au împuţinat la trup pe profesorul Tincu, întărindu-i însă angajamentul: de doi ani, de când înfruntă boala, e doar în atelier. Şi penelul său aleargă neobosit, zi de zi, asupra şevaletului, ca purtat de mâna Celui-de-Sus. Uscat şi iute, Cornel – cum îmi permite să îi spun – e mai viu decât oricând, iar atunci când îl vizitez, în fermecătoarea neorânduială a atelierului, îmi vorbeşte numai despre culori, noi procedee, despre proiectul viitoarei lui expoziţii, despre pe unde i-au mai ajuns gâzele, cum îşi alintă el elevii. Niciodată despre boala şi lupta sa personală. Iar eu, învăţat cu bolnavii „mei“, cei mai mulţi dărâmaţi de primul junghi prin coaste, mă uit la el ca la un nemuritor.

Cioareci, opinci şi îngheţată

Până azi, în ciuda unor propuneri repetate venite de la public, în clădirea muzeului din Gura Humorului nu s-a găsit loc pentru o sală „Corneliu Tincu“. Culturnicii locali şi suceveni găsind, însă, loc pentru etnografie şi pentru un permanent kitsch de proporţii: „galeria“ de pictură a unui mărunt fabricant de îngheţată, român ce locuiește în Saint-Tropez, generoasă gazdă mediteraneană pentru neumblaţii responsabili bucovineni.

Un sec banc bucovinean. Sec de te seacă

Bancul e scurt şi sună cam aşa: în ultimele luni, culturnicii suceveni şi Primăria din Gura Humorului au acceptat – printr-un gentleman’s agreement, că aşa ceva ţine la fraieri şi la artiştii adevăraţi – înfiinţarea unei săli dedicate artistului şi tipărirea unui album de autor. Încrezător, artistul a donat zeci de lucrări muzeului local, panotând şi expoziţia ce îşi aşteaptă publicul pe 16 decembrie, la ora 17. Dar… surpriză: bani pentru albumul promis nu s-au mai găsit.

Făloasa şi mediatizata primărie humoreană a promis, totuşi, finanţarea tipăririi unui mărunt pliant. Bun şi acela, şi-a spus pictorul. Doar că în această perioadă este „Crăciun în Bucovina“, parada de cheltuieli barosane, cu „mocăniţa lu’ Flutur“, cu manele, ambasadori, cu Elena Udrea, porci tăiaţi şi alţi porci flămânzi. Așa că n-au mai fost bani nici pentru pliant.

P.S.: Să-ţi fie ţărâna uşoară Domnule profesor, şi să ştiţi că nu voi uita niciodată emoţia trăită de mine atunci când mi-aţi luat două lucrări în vernisajul de absolvire a clasei de artă, una din ele chiar rămânând în clasă ca model pentru elevii ce vor urma. Vă mulţumesc că împreună cu profesorul Grigoraş m-aţi iniţiat în tainele unei nobile arte.

Delicatese

2011-03-01T21:47:00.000+02:00

Scrijele

Se curăţă cartoful, se spală şi se taie felii. Feliile apoi uscate cu o bucată de hirtie, se sărează şi se pun pe plita sobei sau pe o placă pe aragaz la foc mare. Le recomand la un pahar de bere si va asigur ca sunt de o mie de ori mai bune decat cips-urile din comert. Mai pot fi consumate cu mujdei de usturoi.

Tocinei

Timp de preparare:
30 min
Ingrediente:
1 kg cartofi
3 oua
3 linguri faina de grau
100 g branza de oi
2-3 linguri jumari
1 ceapa mare
2 linguri zahar
Mod de preparare: Se curata cartofii si ceapa se dau pe razatoarea de morcov,se adauga restul incredientelor si se amesteca foarte bine.
Intr-o tigaie cu ulei incins,se pune cu o lingura din compozitie (se formeaza portii cat o palma).Se servesc fierbinti cu smantana si zahar.

Tocin

Ingrediente:
2 kg de cartofi, o lingura de sare, 2 oua, un pumn de branza de burduf, untura de porc, citeva linguri de smintina.
Mod de preparare: Se iau cartofii, se curata si se rad pe razatoarea cu dintii cei mai mici (trebuie sa devina o pasta).
Se pune sarea, ouale si se amesteca bine.
Se ia un pumn de branza de la burduf si se amesteca deasemenea in pasta rezultata.
Se toarna pasta intr-o tava unsa cu untura de porc (de preferinta cu gust de afumatura) si se da la cuptor la foc mijlociu. Se lasa acolo pana capata o coaja maronie-aurie.
Se scoate, se unge pe deasupra cu cateva linguri de smantana, se taie si se serveste cat e cald. Doamne fereste sa se raceasca, ca ati muncit degeaba!

Cnegle

Ingrediente: 500 g cartofi, 1 ou, 30 g faina, 1 lingura gris, 1 lingura ulei, sare si piper
Mod de preparare: Cartofii se fierb in coaja in apa cu sare. Se lasa sa se racoreasca apoi se curata de coaja si se paseaza ca pentru piure. Se adauga restul ingredientelor si se framanta un aluat omogen, dar lipicios. Pe masa bine infaina se formeaza rulouri subtiri, putin mai groase decat un deget. Apoi se taie in bucati mici de cca 3 cm. Cu spatele furculitei apasam pe fiecare bucatica de aluat, astfel incat sa capete aspect de melcisori. Se fierb in apa cu sare. Cand sunt gata se ridica la suprafata.
Se scot cu o spumiera si se servesc cu sosul dorit: ceapă prăjită, sos de roşii sau chiar cu zahăr.

Chiroşte
(pampuşte) cu carne de vită din Bucovina

Ingrediente
1/2 kg carne de vită, 1 ceapa, 1/2 kg cartofi, foaie de taitei (faina,oua si sare), sare si piper

Preparare
Se fierbe carnea de vită si cartofii. Se dau carnea si cartofii separat prin masina de tocat. Intr-o lingura de ulei se prajeste ceapa,auriu. Carnea, cartofii si ceapa se amesteca impreuna si se adauga sare si piper dupa gust - amestecul trebuie sa fie mai sarat si bine piperat. Se intinde aluatul de taitei (cca. 2 mm gros) si se taie in patrate de 10x10cm sau cu un pahar in cercuri cu d=12cm. In mijlocul fiecarei bucati de aluat se pune cite o gramajoara de umplutura. Se ung marginile bucatilor de aluat cu apa si se lipesc prin presare cu degetul foarte bine. Se lasa apoi la zvintat. Se fierb in apa cu sare (se pun pe rind cind apa clocoteste deja) Dupa cca. 10 min se probeaza daca aluatul este fiert. Se scot si se ung cu unt, sa nu se lipeasca intre ei. Cind s-au racit, se pot praji in putina grasime intr-o tigaie, pina se rumenesc bine pe ambele parti.

Servire
Se servesc proaspeti sau incalziti in tigaie

Durata
2 h

Mămăligă de cartofi din Bucovina

Timp de preparare: 30 min.
Porţii: 10
Ingrediente: 2 kg cartofi, o cupă de făină de porumb
Mod de preparare: Se fierb cartofii ca pentru piure. Când sunt bine fierţi, se varsă 3/4 din apă. Se toarnă făina peste cartofi şi se pisează şi amestecă continuu până fierbe şi făina.

Papanaşi bucovineni

Ingrediente: brânză de vaci 300g, un ou, zahăr vanilat 2 pliculeţe, stafide 25g, sare, zahăr tos 25g, făină 2 linguri, griş 2-3 linguri

Mod de preparare: Se amesteca bine toate ingredientele si se fac gogoloaie care se latesc dupa modelul pârjoalelor moldovenesti.
Se prajesc pe ambele parti în ulei încins. Se servesc cu smântâna sau dulceata, sau, ca sa nu gresiti, cu toate la un loc!

Chiroşte (pampuşte) cu brânză

Ingrediente: griş 2 linguri, făină pentru aluat, apă 2 linguri, brânză dulce de vaci 250g, 3 ouă, sare

Mod de preparare: Se face un aluat mai tare, ca pentru taitei, din faina, 2 oua si apa. Se întinde o foaie subtire si apoi se lasa 10 minute la uscat. Din foaie se taie patrate cu latura de 5 - 6 cm.
Acestea se umplu cu brânza sarata sau dulce, amestecata cu 1 ou si cu gris. Se lipesc coltunasii în forma de triunghi sau dreptunghi si se pun la fiert în apa clocotita, putin sarata. Se lasa sa fiarba 20 de minute la foc mic.
Se servesc calzi, stropiti cu unt si presarati cu zahar sau simpli, daca sunt umpluti cu brânza sarata.

Hribi cu smantana

Timp de preparare:
1 h
Ingrediente:
1 kg hribi proaspeti 2 cepe 100 g unt 3-4 catei usturoi 1 lingura faina sare, piper, foi de dafin, o crenguta cimbru 500 ml smantana patrunjel
Mod de preparare: Hribii curatati, spalati foarte bine, se fierb 1/2 ora cu o ceapa,foaie de dafin,2 catei de usturoi,cimbru,sare. Separat se calesc in unt: ceapa 2 catei de usturoi,la care se adauga hribii strecurati. Se calesc impreuna cateva minute, (daca e nevoie se adauga apa in care au fiert hribii),se adauga smantana batuta cu o lingura de faina. Se lasa pe foc,cateva minute, se presara cu patrunjel verde. Servesti cu mamaliguta fierbinte

Balmoş de Bucovina

Un balmos greu, cu laptarii multe, grase toate, care numai la stâna se poate face cum trebuie, în ceaun cât o fântâna, mirosind a fu 636b116g m. l kg malai, 2 litri smântâna, 400 g unt, 500 g telemea (mai sarata, ca primeste), l kg cas proaspat. Se pun la fiert smântâna si 200 g unt. Se marunteste brânza. Când începe sa bulbuceasca fiertura, se presara malaiul, putin câte putin, amestecând mereu.

Se adauga brânza, se amesteca pâna e totul o mamaliga. Se ofera în blide cu cas farâmitat si bucatele de unt.

Fripturi, peşte, preparate

2011-03-01T20:17:00.000+02:00

Plachie bucovineana
Ingrediente:2 kg peste, 1 kg ceapa, 1 kg rosii rascoapte, 2-3 ardei grasi, 1 castron cu ciuperci,5-6 catei de usturoi, 1 ceasca cu smantana,sare, piper, boia, patrunjel, cimbru, 1 pahar de vin dulce, 100 g unt, 100 g untdelemn.

Preparare: Pestele se grijeste, se taie bucati – felii nu prea groase – se sareaza-pipereaza si se trece prin faina, apoi se rumeneste in untdelemn si unt bine incinse. Ceapa se curata, se taie pestisori, ardeii se taie patratele si ciupercile feliute. Se incing ulei si unt si se pun ceapa si ardeii la calit. Apoi, separat, se pun la calit ciupercile. Rosiile se taie felii, usturoiul se piseaza pasta. Ciupercile se sting cu vin. In continuare, se asaza pestele pe pat de legume calite, se acopera cu ciuperci, sos de vin si felii de rosii si se da la cuptor, pe foc potrivit. Se toaca verdeata, se freaca cu usturoi, boia, cimbru si smantana. Dupa 10-15 minute, pestele se scalda in sosul de smantana si verdeata parfumata si se mai lasa in cuptor inca 10 minute.

Pastravi in cetina

Ingrediente: câţiva păstrăvi, mărar uscat, cimbru, sare

Preparare: Se spală bine păstrăvul curăţat de intenstine şi se sărează după gust. Intr-un loc bine ferit de vânt se face în pământ o groapă. Se aprinde în ea un foc de crengi de brad. Când jarul este bine încins şi s-a acoperit de o pulbere fină de cenuşă se presară arome, mărar uscat, cimbru şi se aşază păstrăvii în scoarţă de brad (hârzob).

Hârzobul este un fel de coşuleţ făcut din scoarţă de brad (tânără). Se pune fiecare păstrăv între două bucăţi de coajă, p6trivite cu partea umedă spre peşte, apoi se leagă hîrzobul cu ramuri tinere de brad şi se aşază de jur-împrejurul jarului, ca spiţele unei roţi.

Când cetina a ars şi hârzobul a început să se carbonizeze, este semn că peştele trebuie întors. Dacă fumegă şi a doua faţă a hârzobului, peştele este gata. Se serveşte şi rece. Este foarte delicios.

Pui cu smantana si hrean Carnea de pasare (pui de preferinta), fara os, se pune la fiert cu zarzavaturi (morcov, patrunjel...). Radacina de hrean se curata si se da pe
razatoarea cea mai fina. Se pune putina sare si se toarna peste el putina supa fierbinte (cateva linguri), putin otet diluat si putin zahar. Amestecul, rece, se pune in smantana (cantitatea de smantana este in functie de cantitatea de carne asa incat in final sa fie acoperita cu smantana) se potriveste gustul in ceea ce priveste cantitatea de sare. In amestecul pregatit se pune carnea (rece neaparat). Se serveste rece ca aperitiv.

Tochitură bucovineană

500 g carne de porc, 200 g cabanos, 200 g ficat de porc, untura, 150 g cascaval, usturoi, maghiran, sare.

Carnea se taie in bucati mici care se pun la prajit intr-un vas cu untura infierbantata. Se adauga carnatii taiati in bucati de 2-3 cm, iar Ia sfarsit ficatuI taiat tot in bucati mici si se prajesc impreuna circa 5 min. Apoi se adauga maghiranul sfarimat si usturoiul tocat, se potriveste gustul de sare si se prajesc la foc mic, dupa care se presara pe deasupra cascavalul ras. Tochitura se serveste cu mamaliguta calda.

Lostriţa de Bucovina

Ingrediente:

1 ceaşcă smântână

6 linguri unt

3 linguri untură

200 g mălai

sare

3 fire usturoi verde

1 legătură pătrunjel

1,5 kg peşte

Mod de preparare:

Se şterge bine peştele cu un şervet având o piele destul de groasă şi deloc apetisantă, e preferabil să-1 jupuiţi eu fac asta şi cu şalăul, bibanul şi ştiuca, când vreau să scap de blestemaţii de solzi care m-au înţepat în mii de feluri se taie felii groase de un deget. Se freacă cu sare, se tăvălesc prin mălai se încing unt şi untură într-o tigaie cu capac.

Se rumeneşte peştele, acoperit se toacă usturoiul şi pătrunjelul. Se încălzeşte smântână, se amestecă cu usturoi .

Peştele frumos aurit se potriveşte într-un platou preîncălzit, se toarnă smântână fierbinte peste el şi se presară pătrunjel .

Se oferă imediat să n-apuce să se-nmoaie coaja cu pâine albă, de cartofi şi faină.

Chişcă cu hrişcă

Chişca asta e din Bucovina şi e făcută cu crupe de hrişcă. Hrişca e mai gustoasă decât orezul

Ingrediente: aproximativ 2.5 kg maruntaie de porc sau vitel (inima, ficat, splina, plamani) 800 gr slanina de porc;6 cepe sanatoase, mari;400 gr crupe de hrisca;sare, piper (am pus si alb si negru), boia dulce de ardei; mate de porc (am folosit din cele pentru carnati, care se gasesc in comert).

Maruntaiele si slanina se fierb bine, se scurg si se racesc, dupa care se trec prin masina de carne. Ceapa se taie destul de marunt si se undeste in ulei, cam 150 ml, dupa care se da prin masina de carne. Am folosit si ceapa alba si ceapa rosie, ca din aceea am avut la indemana. Hrisca se alege de impuritati si se pune intr-o cratita de tuci la prajit. Atentie, nu se spala. Cand incepe sa se prajeasca (se simte aroma de boabe prajite), se toarna apa fierbinte peste si se amesteca repede. Atentie, sa nu va opariti, apa forfoteste ca la jacuzzi. Hrisca fierbe relativ repede, de aceea trebuie supravegheata. Se amesteca tot timpul, pentru a nu se prinde de vasul in care fierbe. Se lasa la racit. Maruntaiele, impreuna cu slanina si ceapa se trec prin masina de carne. Se adauga crupele fierte si racite, se amesteca foarte bine si se potriveste pasta rezultata cu sare, piper si boia de ardei dulce dupa gust. Matele, achizitionate din comert, se spala bine de sare si se verifica pentru a nu avea surprize (sa nu fie rupte). Se monteaza spitul de carnati la masina de carne (eu am folosit masina mecanica, antica, veche si de demult, caci am facut singura totul si m-am temut sa nu fuga produsul finit). Am pus matul pe spit si l-am legat cu ata la un capat, dupa care am introdus pasta in masina si am umplut matele

Fierberea produsului:
Am pus o chisca intr-o strecuratoare de metal (pe care o pastrez cu sfintenie, doar pentru aceasta operatiune), pun strecuratoarea intr-o cratita pe care o umplu cu apa, in asa fel incat sa acopere chisca. Intep cu un ac chisca din loc in loc, pentru ca aerul sa iasa si ca matul sa nu se sparga, dupa care asez cratita pe foc. Din momentul in care apa incepe sa clocoteasca, las aproximativ 10 minute chisca la fiert, dupa care o scot si o pun pe o farfurie la racit. Si asa mai departe cu fiecare chisca in parte. Nu se taie calda, ci cand este complet rece.

Ciorbe, supe, borşuri

2011-03-01T19:48:00.000+02:00

Ciorba de burta bucovineana

Timp de preparare: 30 min
Ingrediente: burta de vită, o ceapă, un ardei, un morcov, ţelină, 2 foi de dafin, 2 galbenuşuri, smântâna, iaurt, oţet şi mujdei usturoi, (un ciolan de vită)opţional
Mod de preparare: Se curăţă burta bine şi se pune la fiert cu legumele tăiate în patru si ceapa la fel dupa ce s-a fiert burta, se scot legumele si burta. Burta se taie fidelute dupa care se paseza legumele prin sita deasupra la apa in care a fiert burta, dupa care se pune burta taiata in oala, acum se face (amesteca) smintina 250gr, iaurt 250gr, cu 2 galbenusuri de ou, in timpul acesta mai dam pe razatoare 2 morcovi cruzi si calim in ulei bine si amestecam cu smintina si iaurtul. Dupa ce s-a mai racit ciorba, dregem cu aceasta smintina cu otet si mujdei de usturoi dupa gustul fiecaruia.Se serveste cu ardel iute

Ciorba de fasole alba cu afumatura din Bucovina

Fasole alba 300g, morcovi 150g, albitura 100g, ceapa 100g, usturoi 20g, fidea 100g, rosii in bulion 350g, cimbru 1 fir, otet40ml sau lamaie 100g, carnati afumati 350g, costita afumata 100g.

Fasolea alba se fierbe, schimbandu-se 3-4 ape in timpul fiertului.In ultima apa se pune sare.Se adauga morcovii si albitura date pe razatoare, ceapa tocata, mujdeiul de usturio, cimbrul si rosiile in bulion trecute prin sita.Dupa ce acestea au dat in fiert, se pune fideaua.Costita afumata se taie feliute, se caleste putin, se adauga carnatii taiati felii, se trag impreuna 2-3 minute si se adauga la ciorba.Se acreste ciorba cat este nevoie cu otet sau zeama de lamaie si se potriveste gustul de sare.

Ciorba de pasare cu tocmagi din Bucovina

Carne de pasare 500g, morcovi 150g, patrunjel 50g, telina 100g, ceapa 100g, ulei 50g, faina 200g, oua 2 bucati, lamaie 100g, smantana 200g, patrunjel verde 1 legatura, leustean 1 legatura, sare.

Carnea de pasare se portioneaza, se pune la fiert in apa cu sare, spumandu-se car este necesar.Dupa circa 45 minute se adauga zarzavatul taiat rondele si ceapa tocata marunt si calita in ulei.Din faina, oua si apa se prepara o coca, din care se fac tocmagii, care se fierb in ciorba.Cand carnea este fiarta, se adauga zeama de lamaie si smantana, se mai potriveste odata gustul de sare si se mai da un clocot. La servit se presara verdeata tocata.

Ciorbă rădăuţeană

Timp de preparare:
1h 30 min

Ingrediente:
- 4 pulpe de pui cu tot cu spate sau 6-7 pulpe fara spate sau 4 bucati piept de pui
- 4 morcovi
- 2 radacini patrunjel sau pastarnac
- 2 ardei capia sau grasi
- 5 galbenusuri de ou
- 400 grame smantana
- otet
- usturoi
- verdeata dupa gust

Mod de preparare: Se pun la fiert, in aproximativ 2,5 l apa, pulpele si legumele, cu o lingura de sare. Se lasa sa fiarba pana ce carnea devine foarte frageda (se desprinde de pe os).

Se strecoara supa obtinuta. Carnea si legumele se taie in bucati mici (se arunca pielea si oasele) si se pun inapoi in supa, la fiert.

Intre timp se bat impreuna, cu mixerul, smantana si galbenusurile de ou. Cand supa da in clocot, se toarna compozitia de smanatana si ou, amestecand continuu.

Se adauga otet si usturoi zdrobit dupa gust, piper si eventual verdeata maruntita. Se mai fierbe cateva minute.

Bors de porc si tocmagi (taitei) din Bucovina
Ingrediente: 400 g carne de porc, 2 morcovi, o telina, o ceapa, 3 rosii(bulion), 100 g faina grau, 2 oua,jumate litru bors de putina,patrunjel,leustean, sare.

Mod de preparare: carnea se taie bucati si se pune la fiert cu apa si sare,dupa ce a dat in fiert se spumeaza, supa o ora se adauga zarzavatul taiat sau ras si ceapa tocata. din faina ,oua si putina apa se prepara o coca mai consistenta din care se fac taiteii cu latimea de 4-5 ml , se lasa sa stea pe planseta o ora si se fierb in supa. rosiile se curata de coaja si seminte,se toaca si se pun in bors
se adauga borsul de putina care a fost fiert separat.se mai potriveste odata gustul de sare si se adauga verdeata tocata.

Borş de sfeclă roşie

Ingrediente:
Pentru 10 portii: 1,500 kg sfecla, 400 g cartofi, 100 g morcovi, 200 g ceapa, 3 oua, 150 g smintina, 1 legatura verdeata, sare dupa gust, 2 I apa, 1,500 I bors.
Mod de preparare:

Sfecla se curata, se spala, se taie felii subtiri ca taieteii, si se pune la fiert în apa cu sare. Pe la jumatatea fierberii se adauga morcovii si ceapa, curatate, spalate si taiate marunt, cartofii curatati si taiaţi felii subtiri. Cind toate componentele au fiert, se adauga borsul care a fost fiert separat si strecurat, continuindu-se fierberea inca 10 - 15 minute. Se drege cu galbenusurile si cu smîntîna frecata, compozitie care se adauga la sfirsitul fierberii. Se potriveste gustul de sare si acru. Se serveste cu leustean si patrunjel taiat marunt. Pentru a-i da o culoare frumoasa, rosie, se poate opri putina sfecla cruda taiata, peste care se toarna o cescuta de apa clocotita, se lasa pina se înroşeşte lichidul care se adauga in oala cu bors, cind este gata. Sfecla prin fierbere isi schimba culoarea.

Bucătărie bucovineană

2011-03-01T15:00:00.000+02:00

Ciorbe, supe, borşuri

Fripturi, peşte, preparate

Delicatese

Deserturi

Băuturi

Băuturi

2011-03-01T14:08:00.000+02:00

Bere de casa

15 l apa, 1 kg malt de orz, 1 kg porumb boabe, 600 g zahar, 10 g flori de hamei, 40 g drojdie de bere.
Se fierbe maltul (orzul prajit) si porumbul in apa, in vas emailat. Dupa 4 ore se adauga hameiul pus intr-un tifon, se fierbe 20 min dupa care se scoate din vas. Se strecoara berea in alt vas, se adauga zaharul,iar cand s-a racit la 30 grade se pune drojdia si se amesteca bine. Se pune in sticle filtrânde-se prin tifon. Sticlele se tin 12 ore langa o sursă de căldura (langă sobă de ex.). Apoi se pun dopurile si se duce la rece. Se poate consuma după 3-4 zile.

Afinată / Fragată / Zmeurată

Ingrediente:
5 kg afine, 3 kg zahar, 3 I alcool
Mod de preparare:

Se aleg afinele si se spala, se scurg si se pun in damigeana cu zaharul presarat in straturi, deasupra fiind stratul de zahar. Se leagă damigeana la gură cu tifon împăturit şi se pune la soare cca 4 săptămâni.
Cind afinele s-au macerat si-au lasat un sirop care acopera fructele, se adauga alcoolul. Se inchide damigeana cu un dop de pluta si se mai pastreaza la macerat cca 3-4 saptamâni.
In aceleasi condiţii se prepara si zmeurata, fragata, capsunata etc

Secărică (ţuica aromata cu chimion)Se pune la prajit intr-o cratia sau oala 2 linguri mari de seminte de secărică (chimion) sa iasa umiditatea si sa se accentueze aroma. Insa cu atentie ca se arde repede. Se adauga si 2 linguri mari de zahar, cand se topeste zaharul se adauga o cana de apa si se lasa la fiert pe foc mic pana iese o esenta concentrata. Cand s-a racit putin se toarna si alcoolul respectiv si se lasa impreuna sa stea pana se raceste, se strecoara si se serveste.

Deserturi

2011-03-01T13:48:00.000+02:00

Pască cu smântână bucovineană

Ingrediente: un gălbenuş de ou, unt 100g, 10 albuşuri de ou, făină albă 130g, zahăr pudră 250g, esenţă de vanilie, brânză de vaci 200g, smântână 1 kg, zahăr 40 g, praf de copt ½ pliculeţ, oţet.

Mod de preparare: 1 kg smântână groasă pusă la scurs pe făină de porumb, de cu seară. După ce se scurge smântâna, se adauga 200g brânză de vaci, dată prin sită, vanilie, zahăr pudră (250-300g) și 2 linguri de făină - 10 albușuri, bătute spumă, cu o lingură de zahăr se vor încorpora în compoziția de mai sus, amestecând încet, încet Se face un blat de aluat, după cum urmează: - 100g de unt - 1 gălbenuș - 40g zahăr - 130g făină - jumătate de plic de praf de copt, stins cu oțet Din toate acestea se face un blat, care se va întinde în tavă cu mâna, după care se pune compoziția de mai sus. Se dă la cuptor, la foc potrivit, timp de 30-40 de minute. Când pasca este rumenă deasupra, se scoate din cuptor și se serveşte cu încredere. Poftă bună!

Tort a la bucovina

Ingrediente: Foi. 3 pahare faina, 200 g. unt, 100 g. zahar (se poate folosi zaharina), 50 g. nuci rasnite, 1 ou intreg (albus si galbenus), ceva zahar vanilat.

Mod de preparare: Din asta se fac 4 foi si se coc pe rand. Ultima foaie (dupa ce e coapta) e lasata in forma. Umplutura: 300 g. smantana proaspata, 300 g. nuci rasnite, 1 pahar zahar, si vanilie. Se amesteca, se imparte in 3, se umple in forma (bineinteles cand foile s-au racit) si se lasa la racoare pana in ziua urmatoare, ca sa se intareasca si sa se poata scoate pe o tava de tort. (Alta versiune se numeste tort de miere, in care caz se foloseste miere in loc de zahar).

Nota bene: gustul cel mai bun il capata abea dupa vreo 5 zile. Pentru cine are vointa. Aici se intampla una dintre minunile chimiei culinare: crema de smantana si nuci se transforma in ceva nou, cu un gust cu totul diferit si mult mai fin decat nucile sau smantana ne-ar face sa banuim. Dar trebuie lasata cateva zile...

Cozonac bucovinean

Ingrediente:1 kg faina 000, 11 galbenusuri, 2 albusuri, 300 gr zahar,1 pachet unt 80% grasime, 50 ml ulei de floarea soarelui, 300-400 ml lapte, 2 cuburi drojdie proaspata(50 gr), coaja de la o lamaie si o portocala, 50 ml rom(sau o fiola) si o fiola esenta vanilie, 1 lingurita plina de sare, 1 lingurita otet.
umplutura:500 gr nuca, 250 gr zahar, 2 linguri cacao, 6-7 albusuri batute spuma tare, 1 fiola esenta rom

Mod de preparare:

In afara laptelui, toate ingredientele trebuie scoase cu o seara inainte la temperatura camerei, inclusiv drojdia. Zaharul se amesteca cu coaja de lamaie, portocala, esentele, sarea, otetul, galbenusurile si albusurilor, se acopera cu folie alimentara si se lasa la temperatura camerei. Astfel se va intensifica culoarea galbenusurilor si se vor infuza aromele.
Se oparesc 2-3 linguri de faina cu jumatate de cana de lapte clocotit,se amesteca energic sa nu ramana cocoloase,se lasa sa ajunga la temperatura camerei. Drojdia se lichefiaza cu 2 lingurite de zahar si apoi se amesteca cu faina oparita si se lasa sa creasca 15 minute. E important sa nu depasiti timpul, altfel drojdia va pierde din puteri.
Se cerne faina intr-un vas incapator, se adauga galbenusurile cu zahar,3/4 din lapte(nu puneti tot laptele odata) si topiti separat untul cu uleiul. Omogenizati bine si incepeti sa framantati prin impaturire, adaugand din cand in cand unt topit.
Cel mai important factor pentru reusita unui aluat e consistenta lui, fie ca faceti gogosi sau cozonac. El trebuie sa fie moale,usor lipicios pentru ca dupa adaugarea grasimilor sa devina compact, cu un aspect uniform si omogen si elastic: daca apasati cu degetul, aluatul trebuie sa revina repede la forma initiala. una peste alta, nu sunt necesare mai mult de 30 de minute de framantat, iar daca aveti masina de paine sau robot, si mai bine.
Se pune intr-un vas uns cu ulei si acoperit cu folie alimentara sau un stergar curat, ferit de variatii mari de temperatura. Fiind un aluat greu, incarcat, ii va lua trei ore sa creasca bine, nu va grabiti, iar daca nu e foarte cald in bucatarie poate si mai bine de atat.
Intre timp pregatiti umplutura, amestecand nuca macinata foarte fin cu zaharul, albusurile spuma tare si esenta de rom.
Dupa ce a dospit, aluatul se imparte in doua parti( pentru 2 cozonaci) si apoi inca in doua daca vreti sa ii faceti impletiti.
Se ung cu multa umplutura pana aproape de margini, se ruleaza, se impletesc si apoi se pun in tavi la crescut inca 45 de minute. Dupa ce au crescut, se ung cu albenus, se presara cu mac si zahar tos si se adauga jumatati de nuci pentru a-i orna.
Se coc aproximativ 50 de minute, chiar o ora, in functie de cuptor, eu ii incerc cu un betisor pentru frigarui pe care in infing exact in milocul cozonacului. El trebuie sa iasa curat, deloc umed.
Daca nu va plac pudrati cu zahar, cand ii scoateti din cuptor, treceti un cub de unt peste coaja ca sa la "faceti fata".

Alivenci a la Bucovina

Ingrediente:1 litru lapte,300 g mălai grişat,500 g brânză de vaci,200 ml smântână,1 lingură margarina (sau unt),50 g făină,4 ouă,1 praf de copt,1 linguriţă sare, 150 g zahăr,100 g telemea (opţional)

Mod de preparare:Intr-un ceaun sau o cratiţă de circa 3 l pui laptele, margarina şi sarea. Când laptele dă în primul clocot, presari mălaiul în ploaie amestecând mereu ca să nu se formeze cocoloaşe şi după 5-6 minute opreşti focul. Baţi bine gălbenuşurile şi le amesteci cu brânza de vaci, praful de copt şi făina, apoi adaugi totul în compoziţia de mălai care trebuie să fie aproape rece. Sărezi după gust sau mai pui 100 g telemea rasă. Adaugi şi albuşurile bătute spumă şi răstorni compoziţia în tava de la cuptor unsă cu ulei şi tapetată cu făină. Coci alivanca în cuptorul încălzit dinainte, la foc potrivit, timp de 45-50 de minute. Când e gata, o tai fierbinte în bucăţi şi o serveşti cu smântână şi zahăr.

Clatite bucovinene

Ingrediente
Pentru umplutura: 500 g branza dulce, 2 oua, esenta de vanile, 5 linguri cu zahar, coaja de lamaie, smantana, unt
Pentru sosul de vanile: 500 ml lapte, 3 galbenusuri, 100 g zahar, 1 lingura cu faina, esenta de vanile
Cum am procedat:
Am amestecat bine toate ingredientele, am umplut clatitele pe care le-am pus intr-o tava unsa cu unt. Deasupra am pus smantana si am dat la cuptor pentru 40 -50 min.
Intre timp am pregatit sosul de vanile. Am pus la foc mic laptele, separat am batut galbenusurile cu zaharul, am adaugat faina si am turnat compozitia peste lapte in momentul in care a inceput sa fiarba. Am mestecat continuu pana s-a ingrosat sosul dupa care l-am lasat la racit.
Cand clatitele sunt gata se toarna deasupra sosul de vanilie, se presara scortisoara si sunt gata de mancat.

Mamutul de la Gura Humorului – Bucată cu bucată

2010-12-23T13:00:00.001+02:00

Episodul 1: Femurul şi măseaua

Două fosile de mamut din specia “mammuthus primigenius” (mamutul lânos) au fost descoperite în albia râului Moldova în luna iunie 2010. Cele două fosile, un femur de 121 cm şi 40 kg şi o măsea de 28 cm şi 3 kg, au fost descoperite de două persoane din Gura Humorului (femurul a fost descoperit de o familie ce aduna piatră de râu iar măseaua de un pescar).

Fosilele au fost predate Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava.

Specialiştii în paleontologie de la această instituţie au ajuns la concluzia preliminară că este vorba de un mamut foarte vechi ce face parte dintr-o specie a cărei extincţie a avut loc undeva cu 10.000 de ani în urmă, odată cu ieşirea din era glaciară. Ei sunt de părere de asemenea că fosilele s-au păstrat foarte bine, deşi este vorba de material rulat în decursul anilor, adică purtat de apă.

Fosilele urmează să fie supuse analizelor de laborator pentru a se stabili cu exactitate vechimea şi specia. Entuziasmul descoperii îi face pe specialişti să exclame că este cea mai importantă descoperire în domeniul paleontologiei din judeţul Suceava.

Episodul 2: Tibia

La doar o săptămână de la descoperirea primelor două fosile de mamut, apare o a treia, găsită în zona Piatra Pinului în prundişul râului Moldova.

Fosila a fost descoperită de un medic stomatolog humorean ce se afla la scăldat în râul Moldova şi a fost predată Complexului Muzeal Bucovina Suceava.

Fosila, care aparţine aceleiaşi specii de mamut lânos (dar care nu înseamnă că provine de la acelaşi exemplar cu primele descoperiri), are o lungime de 78 cm şi cântăreşte 20 kg.

Locul unde a fost găsită fosila se află cam la 500-600 m în aval de punctul în care s-a descoperit femurul şi la aproape 3 km în aval de locul în care a fost găsită măseaua.

Paleontologul care se ocupă de descoperire, Bogdan Niculică, este de părere că toate aceste fosile pot fi aduse de la distanţă fiind vorba de material rulat în decursul anilor. Dar, ceea ce aste important şi le conferă valoare paleontologică, este faptul că sunt foarte bine conservate.

Episodul 3: Coasta şi omoplatul

La începutul lunii noiembrie, avocatul Viorel Ignat din Gura Humorului, a găsit două fosile de dimensiuni apreciabile în albia râului Moldova: o coastă (crăpată şi despicată de-a lungul), şi un fragment de omoplat de mamut. Fosilele se aflau pe prundisul albiei râului la o distanţă de circa 30 m unul de altul.

Având în vedere seria descoperirilor de pe râul Moldova, paleontologii sunt de părere că apele râului au deranjat undeva în amonte un punct fosilifer. Cercetările pentru identificarea punctului fosilifer vor fi continuate în perioada următoare.

Trebuie menţionată şi una din cele mai importante descoperiri ale anului din judeţul Suceava, un fildeş de mamut descoperit în luna septembrie de un adolescent pe valea Brodinei.

Aştept cu nerăbdare următoarele surprize oferite de râul Moldova, şi nu mă îndoiesc că ele vor veni, deoarece odată cu entuziasmul şi promovarea acestor descoperiri se vor intensifica cercetările de teren, nu atât ale specialiştilor cât mai ales ale humorenilor.

Revenirea mocăniţei la Gura Humorului după un secol de la desfiinţare

2010-11-20T16:16:00.006+02:00

Puţini poate cunosc faptul că în Gura Humorului a existat linie de mocăniţă cu un secol în urmă. Poate doar din povestirile bunicilor ce aminteau de vechea mocăniţă ce lega Gura Humorului de Poiana Micului, gâfâind din greu în timp ce trăgea vagoanele pline cu buşteni.

În domeniul forestier problemele de transport s-au impus din momentul în care exploatarea lemnului a început să prezinte interes comercial. Numai după ce lemnul a pătruns în sfera intereselor comerciale a apărut şi necesitatea unor căi forestiere de transport. Apariţia motoarelor cu aburi şi dezvoltarea căilor ferate a permis o alegere mai liberă a amplasamentului întreprinderilor de prelucrare şi a impus efectuarea transporturilor de distanţă lungă pe uscat.
Dezvoltarea reţelei de căi ferate locale din Bucovina, cu ecartament normal, pentru deservirea intereselor socio-economice generale ale regiunii, a creat doar premisele necesare deschiderii marilor suprafeţe păduroase. Văile laterale, lungi de 30-40 km, cu multe puncte populate şi întinse masive forestiere, au rămas, în continuare, lipsite de accesibilitate. În aceste condiţii, pentru a beneficia de existenţa în regiune a reţelei publice de transport, s-a trecut şi în pădurile Fondului Religionar (administratorul fondului forestier din Bucovina la sfarşitul sec. XIX şi începutul sec XX) 1a dezvoltarea unor reţele de căi ferate forestiere, cu ecartament îngust, care să pătrundă în interiorul pădurilor şi să permită transportu1 lemnului, fie direct la întreprinderile de prelucrare aflate în zonă (fabrica de cherestea din vecinătatea gării la Gura Humorului), fie pînă la staţiile reţelei publice de căi ferate, pentru un transport mai îndepărtat.
La acea dată, transportul pe şosele nefiind încă motorizat nu putea concura cu transportul pe căi ferate. Astfel exploatările mari, care au început prin anii 1887-1889, au dus la înfiinţarea reţelelor de căi ferate forestiere (unele dintre ele mai păstrau, totuşi, tracţiunea animală). Pe terenuri înclinate, vagonetele erau trase la deal de cai, iar după încărcare veneau la vale gravitaţional, fiind dirijate de frînari. Transportul se efectua, în acest mod, pe distanţe de 8-10 km.
Odată cu preluarea de către Fondul Religionar a construcţiei, administrării şi exploatării căilor ferate forestiere, s-a trecut imediat la dezvoltarea unei reţele permanente, adaptate tracţiunii mecanice şi la generalizarea ecartamentului de 760 mm.
Acţiunea de preluare spre exploatare în regie proprie a căilor ferate forestiere s-a
materializat treptat prin înfiinţarea de centre de exploatare: 1901 Falcău, 1909, Frasin şi Moldoviţa, 1910 Putna.
Tot în 1910 se înfiinţează şi centrul de exploatare de la Gura Humorului, dându-se în folosinţă linia de mocăniţă ce lega gara din Gura Humorului de Poiana Micului. Linia ferată mergea pe linia drumului ce lega cele două localităţi. Traversele folosite erau din lemn de răşinoase, iar după tasarea terasamentelor se înlocuiau cu traverse de fag impregnat, mult mai durabile. În anii primului război mondial, calea ferată Gura Humorului-Poiana Micului, în lungime de 22,9 km a fost demontată de austrieci, materialul fiind folosit la construirea liniei strategice Iacobeni-Cîrlibaba. Linia a fost desfiinţată în contextul în care ruşii înaintau puternic pe frontul de est, iar ocuparea oraşului Gura Humorului, pentru care s-au dus lupte aprige, era inevitabilă. Astfel, austriecii au demontat linia ferată pentru a o folosi pe noua linie de aparare a frontului Iacobeni-Cârlibaba. Din mărturii ale bătrânilor din M-rea Humorului aflam că austriecii, aflaţi în retragere, nu au apucat să demonteze toate şinele, ultimile râmâşiţe ale liniei de mocăniţă fiind demontate după terminarea celui de-al doilea război mondial, în perioada 1945-1946.

Mocăniţa turistică

La începutul lunii noiembrie a început construirea liniei de mocăniţă din Gura Humorului, evident în scop turistic. Traseul mocăniţei începe de la podul de cale ferată ce trece peste pârâul Humor, merge de-a lungul cursului pârâului, intră pe aleea principală a Parcului Ariniş, trece pe lângă terenurile de sport şi se opreşte la bazinele de înot.
Locomotiva cu abur „Krauss” adusă la Gura Humorului, a fost construită în anul 1917 la uzinele „Krauss” din Munchen, a fost „activă” până în 1971 în Austria, de unde a fost achiziţionată în anul 2005 de la un colecţionar, recondiţionată şi pusă în funcţiune pentru Moldoviţa în 2007.
Amplasarea mocăniţei face parte din cadrul programului “Crăciun în Bucovina” şi va funcţiona la Gura Humorului în perioada 5-31 decembrie după următorul program:
-Luni-Vineri, orele 16:00 – 21:00;

- Sâmbătă-Duminică şi sărbători (6 decembrie, 25-27 decembrie), orele 10:00-14:00, 16:00-21:00;

- 31 decembrie, orele 10:00-14:00

Un secol de învăţământ liceal la Gura Humorului

2010-10-30T12:53:00.018+03:00

Colegiul Tehnic „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului sărbătoreşte un secol de la înfiinţare, ocazie cu care în holul principal al liceului a fost dezvelită o placă omagială. Evenimentul a avut loc în prezenţa oficialităţilor, a reprezentanţilor Inspectoratului Şcolar, a conducerii şcolii, a foştilor şi actualilor profesori, precum şi a foştilor şi actualilor elevi ai unităţii de învăţământ humorene. Colegiul „Alexandru cel Bun” aniversează un secol de istorie, cultură şi educaţie, iar placa omagială este dovada materială peste timp a unui veac de educaţie la Gura Humorului.
Directoarea Colegiului Tehnic „Alexandru cel Bun”, Mihaela Ursaciuc, a declarat că „placa a fost realizată cu sprijinul inginerului Dan Tudor”. Mărturie peste timp, pe placa omagială stau scrise cuvintele poetului naţional Mihai Eminescu, câteva versuri din poezia „Glossă”. După dezvelirea plăcii omagiale, toţi participanţii la aniversarea liceului au fost invitaţi să vizioneze o expoziţie de fotografie cu Gura Humorului, începând din anul 1899 şi până în prezent. „Vă invităm la o călătorie prin Humorul de altădată”, a declarat Dan Gheorghe, directorul adjunct al colegiului.

Directorul adjunct al Colegiului Tehnic „Alexandru cel Bun”, Mariana Pintilie, a prezentat în câteva cuvinte istoria celor 100 de ani ai liceului. „Fie ca secolul următor să nu-ţi anuleze prin ştiinţă toată poezia”, a fost urarea directorului adjunct Mariana Pintilie pentru colegiul pe care îl conduce

Istoria învãţãmântul liceal la Gura Humorului

În anul 1909 începe construcţia unei clãdiri, cu parter şi douã nivele, dată în folosinţã în anul 1910, în care vor începe sã funcţioneze primele şase clase de liceu din Gura Humorului, cu un efectiv de 233 elevi, din care doar 4 români. Este vorba de cladirea actualei şcoli generale nr. 2.Iniţial au predat 11 profesori. Cursurile se desfãşurau în limba germanã.
În anul 1916 localul liceului este transformat în spital de campanie. Oraşul se aflã sub ocupaţie ruseascã. Liceul din localitate este mutat cu acest prilej la Viena unde va rãmâne pânã la sfârşitul anului 1918.

Începând cu anul 1919, în baza unui ordin al Ministerului Învãţãmântului se trece la lichidarea liceului german din localitate, în mod treptat, înfiinţându-se în paralel Liceul român.
În anul 1921 Liceul român funcţiona cu clasele I – II şi purta denumirea „Principele Carol”. Ulterior, în 1927 – 1928, liceul funcţiona cu toate clasele I – VIII, iar liceul german era complet lichidat. Liceul dispunea în 1929 de o bibliotecã pentru profesori şi elevi ce însuma 1.179 volume. Numãrul total de elevi înscrişi la liceu era de 408, din care 228 erau români.
În anul 1931 liceul se desfiinţeazã din cauza crizei economice ce cuprinsese şi învãţãmântul. Un an mai târziu, în fostul local al liceului ia fiinţã un gimnaziu.
Dupã terminarea celui de-al doilea rãzboi mondial, în localul fostului liceu „Principele Carol” din Gura Humorului se înfiinţeazã Şcoala Normalã de Fete „Maria Voichiţa” (numitã mai târziu Şcoala Pedagogicã de Fete). Şcoala avea 22 de clase.
În august 1949 are loc reforma învãţãmântului. Şcoala Pedagogicã avea ciclul I (clasele I - IV), ciclul II (clasele V– VIII), iar Şcoala Pedagogicã de învãţãtoare cu clasele a IX – a, a X – a, a XI – a, cu un efectiv total de 465 elevi.
În 1950 - 1951 începe şcolarizarea tuturor neştiutorilor de carte (“marea alfabetizare”).
În 1954-1955 ciclul se transformã în Şcoala Generalã nr. 1. Existau 8 clase la ciclul I şi 5 clase la Şcoala Pedagogicã. 1955 – 1956 se reînfiinţeazã Şcoala Medie mixtã cu clasele a VIII - a şi a IX – a.
Începând cu anul 1964 apare învãţâmântul seral. Liceul dispunea de un internat cu o capacitate de 160 de locuri. Biblioteca însuma 10.500 volume. Liceul avea douã profile, real şi umanist. Începând din acest an şcolar se înfiinţeazã şi funcţioneazã paralel Liceul real – umanist, cu douã clase de liceu pedagogic.

Din anul 1968 - 1969 se trece la învãţãmântul obligatoriu de 10 clase. Apare şi clasa a XII – a (liceul va fi de acum de 4 ani – clasele IX – XII).
Liceul pedagogic este în lichidare (mai funcţioneazã cu anii IV şi V). Ia naştere pe lângã Liceul real – umanist un alt liceu: Liceul Industrial Minier, care, dupã doi ani se va muta într-o nouã clãdire – actuala cladire a liceului.
În anul 1973 - 1974 liceul pedagogic a fost lichidat complet.
În 1977 – 1978 se trece la desfiinţarea tuturor liceelor real – umaniste, unele dintre ele fiind transformate în licee industriale. La acea datã liceul real – umanist din Gura Humorului s-a comasat cu cel industrial minier din localitate.
În 2000 – 2001 Grupul Şcolar din Gura Humorului a primit numele de Grupul Şcolar „Alexandru cel Bun”. Ulterior, liceul se comaseazã cu Şcoala cu clasele I – VIII nr. 4 Gura Humorului.
În anii 2000 – 2001 liceul funcţiona cu un efectiv de aproximativ 1500 elevi şi 120 cadre didactice. Se modernizeazã sala de sport şi se schimbã întreaga instalaţie de alimenta-re cu apã din şcoalã. Se construieşte prima paginã de internet a liceului. Se realizeazã primul laborator de informaticã.
În anul şcolar 2003 – 2004 liceul funcţioneazã cu un efectiv de aproximativ 1900 elevi şi 120 cadre didactice.
De la 1 septembrie 2009, liceul devine Colegiu Tehnic „Alexandru cel Bun”.

Renaşterea Parcului Ariniş

2010-05-06T22:30:00.005+03:00

Câteva mii de persoane au participat, sâmbătă, la inaugurarea investiţiilor realizate în Parcul Ariniş din Gura Humorului prin intermediul proiectului „Popas”. Este vorba despre o piscină acoperită, de dimensiuni olimpice, cu apă încălzită, şase terenuri de sport cu instalaţie de nocturnă, alte două piscine descoperite, una pentru adulţi şi una pentru copii, un patinoar, care pe timpul verii va fi folosit ca pistă pentru role şi pentru skateboard, precum şi un centru de informare turistică. La eveniment, intitulat „Renaşterea parcului Ariniş”, au fost prezenţi şi preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, actorul Florin Piersic şi deputatul Gabriel Gospodaru.
După o slujbă de sfinţire oficiată de un sobor de preoţi, primarul din Gura Humorului, Marius Ursaciuc, a declarat că investiţiile din parcul Ariniş reprezintă renaşterea acestui oraş din punct de vedere turistic.
„Parcul Ariniş a reînviat. Şi aşa cum e normal, asta se întâmplă spre nostalgia celor cu frunţi cărunte care au muncit la realizarea acestui parc, spre bucuria celor de generaţie cu mine, care atunci când eram la şcoală aveam fiecare stratul nostru cu flori în parc, şi spre normalitatea copiilor care se gândesc ce mare lucru e să fie aşa cum este acum. Şi e bine că e aşa. Suntem aici la renaşterea unui punct turistic al oraşului nostru. Unui punct de salvare economic al oraşului”, a spus Ursaciuc.

Primarul care în anii ’70 a amenajat parcul Ariniş, Petru Ţăranu, cetăţean de onoare al oraşului Gura Humorului
În faţa celor câteva mii de persoane prezente la eveniment, Marius Ursaciuc a anunţat că fostul primar din Gura Humorului Petru Ţăranu, care în anii ’70 a amenajat parcul Ariniş, a fost declarat cetăţean de onoare al acestui oraş. Distincţia i-a fost înmânată soţiei fostului primar, care a ţinut să mulţumească în numele acestuia, precizând că Petru Ţăranu nu poate fi prezent la eveniment din motive de sănătate.
„Nu trebuie să uităm istoria. Şi vineri, Consiliul Local Gura Humorului, întrunit în şedinţă ordinară, a luat o decizie. O decizie care sper că ne onorează pe noi humorenii, de la cel mai mic la cel mai mare”. El a arătat că Petru Ţăranu este al şaselea cetăţean de onoare al acestui oraş, doi dintre aceştia, Steinbacher şi Gheorghe Flutur, fiind prezenţi la evenimentul de sâmbătă.
„Ar vrea să mulţumesc tuturor celor care s-au implicat în realizarea acestui proiect, consilieri locali din fostul şi din actualul mandat, oamenilor politici şi dumneavoastră, cei prezenţi aici. Şi mă bucur că doi dintre cetăţenii de onoare ai oraşului Gura Humorului sunt aici, alături de noi. Este vorba despre doamna Steinbacher, care a ajutat la înfiinţarea spitalului din Gura Humorului şi de cetăţeanul de onoare, actualul preşedinte al CJ, domnul Gheorghe Flutur, căruia vreau să-i mulţumesc pentru ceea ce a făcut şi pentru ceea ce va face pentru oraşul nostru”, a mai spus Ursaciuc.

La deschiderea parcului Ariniş a fost prezent actorul Florin Piersic
Unul dintre invitaţii speciali ai evenimentului de sâmbătă a fost actorul Florin Piersic. În faţa humorenilor, Florin Piersic a povestit despre copilăria petrecută în satul sucevean Corlata, despre perioadele în care venea la târg la Gura Humorului şi a cântat o melodie pe care a interpretat-o la primul examen susţinut la actorie. Florin Piersic a mărturisit că în cartea sa, în care îşi va povesti amintirile, „Fereastra sufletului meu este deschisă”, un capitol aparte va fi dedicat oraşului Gura Humorului.
„Vreau să scriu foarte mult despre Gura Humorului şi despre locurile învecinate. Şi mai vreau să spun ceva. Îl voi ruga pe domnul Flutur să proiecteze la Suceava primul serial românesc, „Cosmin, fiul Zimbrului”, filmat aici la Gura Humorului şi la Mănăstirea Dragomirna. Este serialul pe care eu îl iubesc cel mai mult. Şi nu în ultimul rând vreau să vă spun că atât timp cât mai trăiesc, vă aparţin în totalitate. Mă bucur că sunt la Gura Humorului. Vă doresc tot ceea ce îmi doresc mie. Şi fac o promisiune. În vara asta voi avea şi eu liber. Toate zilele mele frumoase le voi petrece în Bucovina, la Suceava, la Cajvana, la Corlata. Aici, în Gura Humorului”, a spus Florin Piersic.

Flutur: „Avem aici un complex european”
Invitat să ia cuvântul de către Florin Piersic, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, a subliniat faptul că la Gura Humorului turiştii vor avea parte de un complex ultramodern, precizând că este convins că astfel de proiecte vor continua să fie realizate în Gura Humorului.
„Îmi aduc aminte că acest proiect a luat startul în 2005, când eram ministru al Agriculturii. Iar acum sunt bucuros să mai punem un obiectiv pe harta judeţului Suceava. Şi dacă în iarnă am inaugurat o pârtie de schi, astăzi deschidem un complex modern. Avem aici un complex european, un complex extraordinar la care îi aşteptăm pe toţi. Şi trebuie să felicit primăria şi pe domnul primar”, a spus Flutur.

12,55 de milioane de euro pentru modernizarea parcului Ariniş
Proiectul „Popas”, prin care a fost modernizat parcul Ariniş, a avut o valoare totală de 12,55 de milioane de euro, majoritatea banilor provenind din fonduri europene. Proiectul a vizat amenajarea unui domeniu schiabil, precum şi refacerea zonei de agrement Ariniş. Prima dintre investiţiile inaugurate în parcul Ariniş a fost piscina acoperită de dimensiuni olimpice, pe care humorenii prezenţi la evenimentul de sâmbătă au putut să o viziteze. Piscina va fi deschisă publicului de marţi şi până duminică. De marţi şi până vineri piscina va fi deschisă de la ora 16:00 şi până la 21:00, având două orare pentru public, de la 16:00 la 18:00 şi de la 19:00 la 21:00. Sâmbătă şi duminică piscina va fi deschisă de la 10:00 şi până la ora 21:00, cu patru orare pentru public, 10:00 – 12:00, 13:00 – 15:00, 16:00 – 18:00 şi 19:00 – 21:00. În timpul săptămânii, de marţi până vineri, vor fi organizate cursuri de înot, de la 10:00 la 13:00, iar după ora 21:00 piscina poate fi închiriată pentru cei care vor să organizeze diverse evenimente. În ceea ce priveşte preţurile, pe parcursul lunii mai a.c. vor fi puse în vânzare bilete promoţionale de intrare la piscină, pentru un program de două ore, la preţul de 30 de lei. În acest preţ este inclus accesul în piscină, dar şi la saună, baia de aburi şi la jacuzzi. Cei interesaţi pot achiziţiona şi abonamente pentru cinci, zece şi 16 ore.

Sursa: Monitorul de Suceava

La Gura Humorului se finalizează cel mai mare proiect de turism din judeţul Suceava

2010-04-26T01:00:00.007+03:00

Sâmbătă, 1 mai a.c., la Gura Humorului va fi deschisă publicului o piscină acoperită de dimensiuni olimpice, precum şi şase terenuri de sport. Investiţiile au fost realizate prin proiectul european Popas, prin intermediul căruia au mai fost construite şi alte două piscine descoperite, una pentru adulţi şi una pentru copii

Cea mai mare investiţie în domeniul turismului realizată în judeţul Suceava din fonduri europene va fi inaugurată sâmbătă, 1 mai 2010, în Parcul Ariniş din oraşul Gura Humorului.
Este vorba despre investiţiile realizate prin proiectul Popas, în valoare de 12,55 milioane de euro, fonduri folosite pentru construcţia unei pârtii de schi şi pentru amenajarea unui domeniu de agrement în zona Ariniş. Potrivit primarului din Gura Humorului, Marius Ursaciuc, pe data de 1 mai vor fi deschise publicului piscina acoperită de dimensiuni olimpice şi şase terenuri de sport. Tot prin acest proiect au fost construite alte două piscine descoperite, una pentru adulţi şi una pentru copii, care vor putea fi folosite imediat ce temperaturile exterioare vor permite acest lucru. Ursaciuc a spus că de la începutul lunii viitoare, sucevenii, dar şi turiştii din România şi cei străini vor avea la dispoziţie o piscină acoperită de 570 metri pătraţi, cu tot cu saună, jacuzzi, baie de aburi, precum şi trei terenuri de tenis de câmp, un teren de handbal, unul de volei şi unul de baschet, toate dotate cu instalaţii de nocturnă. De asemenea, pe parcursul acestei veri va putea fi folosit şi patinoarul natural, acesta urmând a fi utilizat ca pistă pentru role şi pentru skateboard. „Toate astea sperăm să reprezinte o locaţie pe care turiştii din judeţul Suceava şi nu numai să o acceseze pe parcursul întregului an. Considerăm că aici s-a format un complex turistic care poate să concureze cu orice complex modern din Europa. Mai trebuie anumite lucruri mărunte, pe care le vom finaliza cu forţe proprii. Însă, în vara acestui an vom fi pregătiţi să satisfacem toate cerinţele turiştilor români şi străini”, a explicat primarul Ursaciuc.
Piscine cu apă încălzită
Toate cele trei piscine amenajate prin intermediul proiectului Popas au apă încălzită, prima care urmează a fi dată în folosinţă fiind cea acoperită. Aceasta are o suprafaţă totală de 570 de metri pătraţi, o parte din aceasta, de circa 44 de metri pătraţi fiind destinată copiilor. Marius Ursaciuc a spus că piscina acoperită din Parcul Ariniş va fi deschisă publicului de marţi şi până duminică. De marţi şi până vineri piscina va fi deschisă de la ora 16:00 şi până la 21:00, având două orare pentru public, de la 16:00 la 18:00 şi de la 19:00 la 21:00. Sâmbătă şi duminică piscina va fi deschisă de la 10:00 şi până la ora 21:00, cu patru orare pentru public, 10:00 – 12:00, 13:00 – 15:00, 16:00 – 18:00 şi 19:00 – 21:00. De precizat că în timpul săptămânii, de marţi până vineri, vor fi organizate cursuri de înot, de la 10:00 la 13:00, iar după ora 21:00 piscina poate fi închiriată pentru cei care vor să organizeze diverse evenimente. „Capacitatea piscinelor este dată de numărul vestiarelor pe care le-am putut amenaja. Şi este vorba despre 100 de persoane. Capacitatea tehnică, după condiţiile tehnice pe care le-am realizat, este de 140 de persoane. Cu toate acestea, noi ne-am propus să considerăm capacitatea utilizabilă de 50 de persoane. În momentul în care nu vom mai face faţă în ceea ce priveşte numărul de abonamente vom extinde perioada de funcţionare şi nu vom mări numărul de persoane care să aibă acces”, a explicat Ursaciuc.
Nu în ultimul rând, el a subliniat faptul că atât piscina acoperită, cât şi cele două descoperite vor avea apa încălzită, iar în jurul lor vor fi amplasate şezlonguri. În ceea ce priveşte adâncimea piscinei acoperite, aceasta este de la 2,20 metri şi până la 2,70 metri, urmând ca în cel mai scurt timp să fie montată şi o trambulină.
Planuri pentru un port nautic de agrement
Marius Ursaciuc a mai spus că tot prin intermediul proiectului Popas au fost reabilitate aleile din parcul Ariniş, iluminatul, precum şi reţelele de utilităţi. Tot prin acest proiect a fost construit şi un punct de informare turistică, în cadrul căruia va funcţiona şi sediul Direcţiei de Turism din cadrul Primăriei Gura Humorului. Ursaciuc a explicat că punctul de informare turistică din Parcul Ariniş va fi şi locul de plecare pe cele trei trasee turistice amenajate printr-un alt proiect european, realizat în colaborare cu Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava. Marius Ursaciuc a mai adăugat că pe lângă investiţiile realizate prin proiectul Popas, primăria intenţionează să amenajeze şi un port nautic de agrement, pe râul Moldova, care să reprezinte legătura între cele două componente ale proiectului, domeniul schiabil şi zona de agrement din parcul Ariniş.
Primăria nu poate angaja personal care să deservească investiţiile realizate prin fonduri europene
Marius Ursaciuc a mai spus că una dintre problemele cu care se confruntă după finalizarea acestor investiţii este imposibilitatea de a angaja personalul necesar pentru deservirea noilor locaţii de agrement. „Nu am putut şi nu putem să ocupăm lucrurile de muncă create prin proiecte europene, iar acest lucru este o mare problemă. Vom deschide piscina cu oameni realocaţi de la alte birouri din primărie, însă aceasta este doar o soluţie tranzitorie”, a spus Ursaciuc. El a arătat că, după finalizarea proiectului Popas, pot fi create 72 de locuri de muncă, însă, din cauza restricţiilor bugetare impuse de la nivel central, nu s-au putut ocupa decât 15% din posturi. Ursaciuc a arătat că a înaintat premierului României un raport explicativ în care a prezentat problemele întâmpinate, ca urmare a blocării angajărilor. „Sperăm să existe o hotărâre de Guvern care să modifice şi să excepteze locurile de muncă create prin proiecte europene de la regula clară şi fermă că nu avem voie să angajăm pe nimeni”, a declarat primarul din Gura Humorului. El a mai spus că în condiţiile în care nu poate angaja personal, unele servicii, cum sunt cele de salvamont şi salvamar, au fost externalizate. „Cred însă că externalizarea unor serviciilor ne privează şi de veniturile acelea puţine pe care le realizăm şi pe care astfel nu le putem cheltui în altă parte”, consideră
Ursaciuc.

Sursa: Monitorul de Suceava

Humoreanul Carol Zdebschi şi “Circul Vesel”

2010-04-23T18:58:00.008+03:00

Povestea fascinantă a lui Carol Zdebschi este ilustrată în cel mai nou film documentar HBO intitulat “Circul Vesel” în regia lui Claudiu Mitcu.
Filmul spune povestea uneia dintre cele mai vechi familii de artişti de circ din ţară, respectiv a unora dintre cei mai bătrâni artişti de circ încă în viaţă, descendenţi ai fondatorului Circului Globus, Toma Zdebschi. Mina şi Carol sunt căsătoriţi de cincizeci de ani. Amândoi au fost artişti de circ. Mina are acum 75 de ani, iar Carol, 84, au împreună o fată, Rica, doi nepoţi, Aura şi Bogdan, şi o strănepoată de 7 ani.
In 1922, Toma Zdebschi vine in Romania din Cehoslovacia cu Circul Globus pentru a sustine o serie de spectacole. Dupa un an, hotaraste sa se stabileasca definitiv in Romania.Toma se indragosteste de Helena din Gura Humorului, după mai multe reprezentaţi în oraş, de care se desparte dupa o scurta perioada de timp. In urma acestei scurte relatii, Helena ramane gravida si se naste Carol, personajul principal al filmului.Toma o cunoaste apoi pe Aneta, artista de circ si ea, acrobata, cu care se casatoreste si cu care are 2 fete: Carolina si Elisabeth (Rica).Dupa multi ani, Toma revine cu circul la Gura Humorului si-l cunoaste pe Carol, care avea deja 10 ani, si pe care-l ia sa lucreze alaturi de el la circ, ca fiind baiatul bun la toate... Afla de le Helena ca acesta-i este fiu nelegitim si dupa alti 10 ani are curajul sa-l recunoasca de fiu, iar Carol Bendek devine Carol Zdebschi. Carol se dovedeste a fi un ucenic foarte silitor si invata de la tatal sau toate “tainele” circului. Atunci cind Toma se imbolnaveste, Carol preia Circul Globus si pleaca in turnee cu acesta, alaturi de Aneta, sotia lui Toma, si de cele doua surori vitrege, Carolina si Elisabeth.Pe cand era cu circul la Adjud, nemtii “devasteaza” totul, in lipsa lui Carol, si iau pe Aneta, pe cele doua fete si pe toti ceilalti artisti de circ, ducandu-i intr-un lagar din zona Ardealului, pregatindu-i pentru Auschwitz. Carol pierde astfel urma familiei sale.Odata cu terminarea razboiului, Toma si fata lui, Carolina, se intorc din lagar, acasa, in Romania. Elisabeta se casatoreste si pleaca cu un italian in Australia.Odata cu instaurarea regimului comunist, circul este nationalizat, iar Carol ramane fara nimic.Circul Krately este preluat de catre Circul de Stat, care isi schimba numele in mod abuziv in Circul Globus, nume ce apartinuse pana atunci lui Toma Zdebschi si fiului acestuia, Carol.In jur de 80 de artisti de circ din toata tara, ramasi pe dinafara sistemului de recalificare / integrare in noua oranduire, au primit din partea Ministerului Culturii atestate de artisti liber-profesionisti. Lui Carol Zdebschi i-a fost permis sa activeze ca dresor in domeniul artei de circ.Urmeaza o perioada in care Carol lucreaza pe la alte circuri, perioada in care o cunoaste pe viitoarea sa sotie, dar si partenera in arena de circ, Mina, tot artista de circ.Cei doi se casatoresc, incep sa-si “construiasca” circul lor, facand impreuna toate numerele din spectacol. Cea mai mare realizare este primul vagon, locul in care-si faceau toate sarbatorile si-n care “aveau de toate”. Cei doi aveau sa dezvolte propriul lor circ, care poarta in decursul timpului mai multe denumiri: “Circul Bucuresti”, “Arena Veseliei”, “Circul Vesel”.Conditiile erau dure: afisele si programele trebuiau sa contina lozinci proletcultiste, domnisoarele care apareau pe scena erau imbracate adecvat normelor eticii si ordinii morale socialiste. Alaturi de colaboratori precum Vasile Rusu, unul dintre cei mai priceputi contorsionisti din tara, Carol si Mina au luptat pentru drepturile lor de a profesa in continuare, in ciuda sicanelor si intimidarilor din partea autoritatilor comuniste.Odata cu nasterea fiicei sale, Carol intrerupe fortat traditia familiei: Rica este lasata in grija bunicilor, pentru a putea merge la scoala si a invata o meserie, dar in fiecare vacanta de vara se alatura parintilor sai, in turneele cu circul, facand numere de trapez, dresura sau stat la cutite. Rica se casatoreste cu Dan, ofiter M.I. si renunta la circ, angajandu-se in cadrul structurilor IGP. Au impreuna doi copii, pe Aura, copywriter, si pe Bogdan, politist de escorta in coloanele oficiale.Mina si Carol continua “epopeea” circului pana dupa Revolutie, cand vand “pravalia” si raman doar cu vagonul din curte, cu cainele acrobat Pichi, cu pozele, cu afisele vechi si cu toate amintirile...celor 50 de ani impreuna in viata si-n arena de circ.Mina si Carol Zdebschi s-au retras din lumea circului in 1992 si locuiesc in prezent in casa lor din cartierul bucurestean Rahova. Vechiul lor vagon, garat in curte, pastreaza inca multe dintre accesoriile Circului Vesel.

Mai multe detalii gasiţi pe http://www.circulvesel.ro/

Viorica Macovei

2010-04-15T18:51:00.009+03:00

Interpreta a debutat la 16 ani în emisiunea „O vedetă populară“ şi tot atunci a scăpat de tracul în public. Muzica populară a ajuns pentru ea un mod de a trăi.
Viorica Macovei şi-a descoperit talentul de a interpreta cântece populare de la gradiniţă. Dar confirmarea oficială a venit abia când ea era elevă. La 13 ani a luat primul premiu I din viaţa ei la concursul „Doină, doină, cântec dulce“ desfăşurat la Gura Humorului. „Aveam câţiva ani şi o însoţeam mereu pe sora mea mai mare, care era membră la ansamblul «Cetina» din satul natal, Mănăstirea Humorului. Mergeam cu ea la repetiţii, iar acolo m-au pus să cânt. Au văzut că am un firicel de voce şi mi-au zis să vin şi eu când mai cresc. M-am dus“, povesteşte Viorica Macovei despre debutul ei.

Şuvoi de premii
Talentul a propulsat-o în competiţii tot mai complexe. A participat la concursul „Cântecele românilor de pretutindeni“ de la Mehedinţi, a câştigat «Trofeul Maria Lătăreţu» de la Târgul Jiu, apoi «Strugurele de aur» de la Jidvei. Cel mai mult o bucură însă faptul că a participat la „Cerbul de aur“. “Este o realizare pentru mine că am ajuns acolo. În 2002, am fost invitată să particip cu piese din repertoriul stabilit în timpul concursului. Anul trecut am participat ca interpretă în competiţie“, spune artista. Deşi are programul foarte încărcat, solista îşi face timp şi pentru master, ea fiind în ultimul an la Facultatea de Economie din cadrul Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava.

Dă muzica pe economie
Doamna Eugenia Florea, de la Radio Bucureşti, s-a apropiat mai mult de mine. M-a recomandat doamnei Elise Stan ,de la TVR, şi în octombrie 2000 am debutat în emisiunea "O vedetă... populară". Aveam 16 ani. Nu vă spun ce emoţii am avut, dar am reuşit să le depăşesc şi să mă fac îndrăgită de cei care mi-au ascultat piesele. Aşa pot spune că a început drumul meu în muzica populară. A urmat, un an mai tîrziu, primul meu album, pe care l-am intitulat "Humoreancă-s, mă fălesc".
Deşi a primit oferte tentante de la Ansamblul Ciprian Porumbescu şi Ciocârlia, Viorica Macovei nu s-a gândit încă la o carieră dedicată în totalitate muzicii populare. „Vreau să colaborez cu ei, cum am făcut-o şi cu lăutarii din Chişinău, însă nu mă gândesc la un contract definitiv“, mărturiseşte cântăreaţa care, în viitor, vrea să lucreze ca economist.

Întrebări şi răspunsuri

Care este ultimul album scos pe piaţă?

„Mândră-i hora-n Bucovina“, este un album cu 18 piese de voie bună, dragoste şi joc, realizat la Chişinău împreună cu orchestra „Lăutarii“, condusă de maestrul Nicolae Botgros. Am câteva melodii pe care le-am cules chiar din satul lui Ciprian Porumbescu. Restul sunt din zona Humorului.

Nu te copleşeşte faptul că vii dintr-o zonă cu atîtea interprete remarcabile şi că la multe spectacole eşti înconjurată de mari valori ale genului?
Acest lucru cred că este benefic pentru evoluţia mea. Le preţuiesc şi le respect pe toate, începînd cu doamna Sofia Vicoveanca. Am şi colaborat cu Laura Lavric şi cu Maria Macovei. În plus, pentru mine constituie un stimulent să găsesc piese frumoase, care să placă spectatorilor.
Specialiştii spun că ai o voce limpede şi puternică, un timbru cald, care poate tălmăci frumuseţea melodică a cîntecului bucovinean.
Fiecare interpret are ceva aparte, care impresionează. Cu cît îşi şlefuieşte mai bine calităţile, cu atît şi strălucirea va fi mai mare. Lucrez mult pentru aceasta şi sper să aduc bucurie în sufletul celor care îmi ascultă cîntecele. – Ai primit oferte de interpretare şi din zona muzicii uşoare. – Este adevărat. Compozitorii Ionel Tudor, Horia Moculescu şi Ovidiu Komornic mi-au propus să interpretez piese din creaţia lor, care mi se potrivesc. Deocamdată nu m-am hotărît, dar ce ştiu sigur este că nu doresc să mă consacru muzicii uşoare. Sînt prea legată de folclor şi vreau să-mi continuu drumul în acest spaţiu artistic.

Ce-i place

„Ador să-mi petrec timpul cu familia, cu surorile, cu nepoţii şi părinţii. Îmi mai place şofatul, conduc singură de două ori pe săptămână până la Bucureşti şi cred că, dacă aş avea ocazia să mă înscriu la un raliu, aş face-o“.

Ce nu-i place

„În primul rând, nu-mi plac oamenii care nu-şi respectă cuvântul, iar în al doilea rând oamenii cu două feţe. De aceea sunt foarte atentă în ce grupuri intru şi cum îmi aleg prietenii“, mai spune Viorica.

Profil

născută. 26 martie 1985, Mănăstirea Humor, Gura Humorului.

studii. Facultatea de Istorie şi Geografie „Ştefan cel Mare“, Suceava.

familie. Necăsătorită.

Icoana făcătoare de minuni din Gura Humorului

2010-03-30T16:17:00.007+03:00

Biserica cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Gura Humorului adăposteşte o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Fosta biserică armenească, părăsită şi distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial, scăpată de la distrugere totală în perioada comunistă, a fost renovată şi sfinţită în 1973 de Justin Moisescu, fost Mitropolit al Moldovei şi apoi Patriarh al României. La slujba de sfinţire a bisericii a fost donată de o credincioasă o icoană a Maicii Domnului care s-a dovedit a fi făcătoare de minuni, datorită căreia biserica este mereu arhiplină.

Minunile săvârşite de Icoana Maicii Domnului din biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din Gura Humorului nu mai sunt un secret pentru nimeni. Ele au umblat, de fiecare data, din gura în gura printre credincioşii din întreaga ţară, făcând ca şi cei mai sceptici dintre oameni sa se cutremure şi sa îşi îndrepte fata către post şi rugăciune.
Alături de miile de credincioşi ortodocşi care au solicitat ajutorul sfintei icoane făcătoare de minuni sunt şi multe persoane aparţinând şi altor culte: catolici, greco-catolici, protestanţi, sectari şi chiar musulmani si mozaici. Puterea tămăduitoare a Sfintei Icoane a ajuns şi în străinătate, astfel ca persoane, în special, din Germania şi Statele Unite ale Americii au venit şi s-au închinat Maicii Domnului, cerând sprijin şi ajutor în rezolvarea nevoilor. Pana acum, de-a lungul anilor, sunt cunoscute multe fapte deosebite, de miracol, săvârşite de Sfânta Icoana: vindecare de orbire, tot felul de boli şi chiar cancer, epilepsie, descoperirea unor furturi de bani, reuşite la procese grele, la operaţii, la examene, în călătorii sau plecări în străinătate.
Cea mai recenta mare minune săvârşită de Icoana Maicii Domnului este cea a vindecării unei fetite care timp de 5 ani a fost muta şi paralizata. Este vorba de Irina Ababoaie, o fetita din judeţul Bacău care s-a născut cu deficiente de vorbire şi paralizata. Bunica fetitei povesteşte în scrisoarea adresata preotului Teodor Bodnar, slujitor la biserica din Gura Humorului, despre aceasta minune:
"Am fost de doua ori la Sfânta Icoana şi o data la dumneavoastră. M-am rugat şi am plâns pentru nepoţica mea care s-a născut paralizata şi muta. Vai, cât am chinuit 5 ani de zile s-o duc în brate la baie, s-o îmbrac, s-o hrănesc. Am dus-o la mulţi doctori veniţi din ţară, m-am rugat la zeci de biserici şi mănăstiri, am cheltuit tot ce am avut şi totul a fost în zadar. Doctorii mi-au spus ca asa va fi cât timp va trai. Va amintiţi ca dumneavoastră m-aţi incurajat sa nu îmi pierd nădejdea. Ultima data mi-aţi dat o iconiţă şi mi-aţi spus sa o pun pe pieptul fetitei. Sosita acasă, am pus pe pieptul fetitei iconiţa şi ea m-a privit îndelung şi odată s-a ridicat din pat, a venit la mine, m-a cuprins cu bratele sale şi m-a sărutat spunând: . Am rămas uimita şi speriata. Acum fetita merge la grădiniţă pe propriile picioare şi vorbeşte curent. Icoana a făcut-o sa meargă şi sa vorbească."
Bunica fetitei mulţumeşte si aduce slava Maicii Domnului pentru aceasta mare minune. Irina, fetita care pana la 5 ani nu a mers si nu a vorbit si care este înzestrată cu o inteligenta rar întâlnită, a povestit telefonic preotului Teodor Bodnar, despre felul cum a simţit ea puterea icoanei:
"Atunci când bunica mi-a pus iconiţa Maicii Domnului pe piept, am simţit în trup un cutremur şi parcă cineva m-a ridicat şi m-a împins spre bunica. Eu credeam ca visez, dar am simţit lacrimile ei pe obrazul meu şi am ştiut ca sunt treaza."
Minunea aceasta a dovedit încă o data, chiar dacă nu mai era nevoie, cât de mare este puterea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului. Cunoscute sunt si alte cazuri de mari minuni săvârşite de Icoana Sfântă, cu ajutorul rugăciunii şi a credinţei curate.
Vasile Negrea din Suceava s-a rugat icoanei pentru copilul sau de 6 ani care suferise un accident la ochiul drept şi căruia mai mulţi doctori ii spuseseră ca băieţelul îşi va pierde vederea. După rugi, cu lacrimi şi îngenuncheri în fata icoanei, copilul şi-a recăpătat vederea.
Aurel Ionuţ din judeţul Giurgiu în vârstă de 2 ani s-a născut orb. Adus de părinţi în fata icoanei, băiatul şi-a recăpătat vederea în 10 zile.
Alexandru Galeş din Vicovu de Jos, era chinuit de boala epilepsiei de 30 de ani. Icoana l-a vindecat complet, astăzi fiind perfect sănătos.
Carmen Hausmann din Germania si Toader Iosub din Gura Humorului, ambii bolnavi psihic, au fost trataţi cu ajutorul icoanei Maicii Domnului. De asemenea şi multe cazuri de furt de bani, care cu ajutorul Sfintei Icoane au fost recuperaţi. Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului din Gura Humorului este căutată şi venerata de credincioşii care îşi exprima doleanţele lor prin pomelnice care sunt lăsate în jurul icoanei.

Sursa: gurahumorului.info

Boc, primul cioplitor al ţării

2010-03-19T18:17:00.001+02:00

Gestul premierului Emil Boc, de a ciopli, ieri, cu toporul coaja unui buştean, cu ocazia vizitei la o firmă de prelucrare a lemnului din Gura Humorului, a fost ironizat de colegul său de Guvern şi de partid, Radu Berceanu. În curtea firmei, în timp ce era condus să vizioneze o casă de vacanţă din lemn, premierul a dat cu ochii de un buştean în care erau înfipte două topoare. Hotărât, a apucat un topor şi le-a arătat gazdelor şi jurnaliştilor cum ştie să cioplească. Văzându-l pe Emil Boc cum zâmbeşte cu toporul în mână sub blitz-urile aparatelor de fotografiat şi la camerele de filmat, Berceanu a comentat flegmatic: „cu asta le ilustrează cum taie salariile şi pensiile”.
Primul-ministru priveşte însă cu detaşare toate ironiile celor cărora le este şef la Guvern, iar la un moment dat chiar i-a spus patronului firmei, Nicolae Troaşă, că de peste un an şi jumătate se chinuie să le explice colegilor săi că esenţele tari se ţin în sticle mici, ca răspuns la comentariile pe tema oamenilor scunzi.

Sursa: Monitorul de Suceava

realitatea.net

Gura lui Berceanu adevăr grăieşte! Talentat ca un chirurg cu o secure în mână, micuţului Boc, acest Dr. Ciomu al economiei româneşti, nu pot să-i spun decât că sper ca "Bocul mic să nu răstoarne carul mare".

D'ale lui Mitică

2010-03-18T14:15:00.001+02:00

Dacă locuieşti în Gura Humorului şi te apuci să distrugi gardul care separă casa ta de cea a vecinului înseamnă că ai procedat corect, legal şi, prin urmare, nu vei păţi nimic. Cel puţin aşa consideră Judecătoria Gura Humorului, care a statuat printr-o sentinţă penală o astfel de stare de fapt.
Cazul la care facem referire are ca protagoniste familiile Anuşca şi Zofotă, care au trăit în bună vecinătate ani buni de zile, dar până în 2008. În acel an, la data de 11 septembrie, în timp ce familia Anuşca se afla în concediu în străinătate, Gheorghe Zofotă a mutat amplasamentul unui gard ce desparte proprietatea sa de cea a vecinilor. Evident, gardul a fost mutat înspre curtea familiei Anuşca. Gardul în discuţie a fost ridicat în 1970, când s-a făcut grăniţuirea proprietăţilor, iar la construirea gardului, familia Anuşca a fost ajutată chiar de către tatăl lui Gheorghe Zofotă. La câţiva zeci de centimetri de acel gard, Gheorghe Zofotă îşi construise o anexă, iar familia Anuşca i-a permis să intre în curtea sa, printr-o portiţă, de fiecare dată când avea nevoie să efectueze lucrări de întreţinere exterioare ale anexei.
Problema a apărut când familia Anuşca construit un ţarc pentru câine, ţarc care bloca accesul lui Gheorghe Zofotă prin portiţa menţionată. Nemulţumit, Gheorghe Zofotă a mutat gardul, astfel încât să aibă loc suficient pentru a efectua reparaţiile exterioare la anexă. Familia Anuşca a făcut, evident, plângere la Poliţie şi Parchet. Considerând, firesc, că fapta lui Gheorghe Zofotă a adus „o atingere minimă valorilor apărate de lege” şi că nu prezintă grad de pericol social, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală pentru fapta de tulburare de posesie. I-a aplicat, însă, o amendă administrativă de 450 de lei şi a dispus restabilirea situaţiei anterioare. Această soluţie a fost menţinută şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
Gheorghe Zofotă a făcut plângere la Judecătoria Gura Humorului, solicitând desfiinţarea ordonanţelor procurorilor. Deşi a susţinut că, de fapt, terenul pe care l-a ocupat prin mutarea gardului îi aparţine, Gheorghe Zofotă scrie, personal, în întâmpinarea depusă la Judecătorie: „Nu a fost stabilită pe cale judecătorească linia de hotar. Astfel că nu se cunoaşte cu precizie graniţa dintre proprietăţile noastre. Această situaţie se putea clarifica pe baza unei expertize topografice”. De aceeaşi părere este şi instanţa din Gura Humorului, care apreciază că „în cauză se impune efectuarea unei expertize topometrice şi stabilirea liniei de hotar în funcţie de actele de proprietate deţinute de părţi, astfel încât cauza nu este de natură penală, ci de natură civilă”. Numai că, Judecătoria Gura Humorului îl achită pe Gheorghe Zofotă, desfiinţând ordonanţele procurorilor.
Deci, Gheorghe Zofotă recunoaşte că a mutat gardul, iar Judecătoria Gura Humorului constată acelaşi lucru. Cu toate astea, nu-l obligă să restabilească situaţia anterioară din teren, cum ar fi fost normal, până, eventual, la stabilirea pe cale judecătorească a liniei de hotar. Dacă soluţia Judecătoriei Gura Humorului va fi menţinută şi de instanţele superioare, înseamnă că oricine poate muta gardul vecinului său. Cu condiţia să nu fie stabilită linia de hotar pe cale judecătorească şi să nu fi fost efectuată o expertiză topografică.

Sursa: Monitorul de Suceava

Olga Kobyleanska

2010-03-04T12:44:00.007+02:00

Olga Kobyleanska s-a născut la data de 27 noiembrie 1863, în familia unui funcţionar mărunt de religie greco-catolică din oraşul Gura Humorului, care se afla în acea perioadă în componenţa Imperiul Austro-Ungar. În ciuda venitului mic al tatălui, toţi cei cinci fii au primit o educaţie aleasă. Totuşi, cele două fiice au absolvit doar patru clase de şcoală elementară, deoarece în acea perioadă predomina concepţia că locul femeii este acasă.
Din fericire, Olga a moştenit cele mai importante calităţi ale părinţilor ei. De la tatăl său, care rămăsese orfan la o vârstă fragedă, ea a moştenit pasiunea pentru lucru şi voinţa de a obţine ceea ce îşi dorea. Sub îndrumarea mamei sale, o femeie blândă de origine polono-germană care era înclinată către arte, ea a învăţat să aprecieze frumuseţea naturii, muzica şi literatura.
Crescând în peisajul magnific al Munţilor Carpaţi, tânăra fată care avea un spirit sensibil a răspuns intens frumuseţii cu care era înconjurată. Dragostea faţă de natură nu era egalată decât de pasiunea pentru muzică. Ambele pasiuni au ieşit în evidenţă în viitoarele ei scrieri.
Autodidactă şi cu o bogată educaţie literară, încurajată în eforturile sale de către fraţii săi şi de sora sa mai mare, tânăra Olga a început să scrie poezii şi nuvele în limba germană, limba oficială din Bucovina acelor vremuri, începând să publice începând cu anul 1880.
În anul 1884, Kobyleanska a intrat sub influenţa Nataliei Kobrynska, teoreticiana de frunte a mişcării femeilor din Ucraina şi a Sofiei Okunevska, prima femeie medic din Austro-Ungaria, care a împărţit cu generozitate Olgăi cunoştinţele ei şi perspectivele pe care le-a avut în străinătate. Recunoscând talentul Olgăi, cele două femei au încurajat-o să citească scrieri filozofice şi să se dedice scrierii în limba ucraineană.
Începând din anul 1891, ea s-a mutat în oraşul Cernăuţi. Călătoriile sale şi relaţiile dezvoltate cu scriitorii ucraineni Lesia Ukrainka, Natalia Kobrynska, Osyp Makovei, Ivan Franko, Vasyl Stefanyk şi Mykhailo Kotsiubynsky au dus la schimbarea vederilor sale culturale şi politice, implicându-se în mişcarea femeilor ucrainene din Bucovina şi a început să scrie în limba ucraineană. Iniţial, ea a continuat să scrie în limba germană şi apoi să-şi traducă scrierile în ucraineană, sau să ceară traducerea lor de către anumiţi autori. Acest fapt determină existenţa mai multor versiuni ale unor scrieri, diferite de la o limbă la alta.
Prin intermediul prieteniei cu Kobrynska şi Okunevska, Kobyleanska s-a implicat în mişcarea feministă din Ucraina, ţinând discursuri şi scriind articole. Conform propriei sale viziuni, pentru a duce o viaţă armonioasă, înţeleaptă şi morală, nu doar femeile, ci şi bărbaţii trebuiau să îşi ridice permanent nivelul spiritual, intelectual şi cultural.
În anul 1899, după mutarea sa în oraşul Cernăuţi, ea a stabilit o prietenie strânsă cu Evghenia Yaroshynska, a participat activ la cercurile literare ucrainene şi a dezvoltat legături apropiate cu scriitori ucraineni de marcă ca de exemplu Lesya Ukrainka, Vasyl Stefanyk şi Mykhaylo Kotsiubynsky.
În anul 1903, a paralizat parţial şi nu a mai putut participa la evenimentele comunităţii. Sănătatea sa s-a deteriorat în mod continuu în perioada primului război mondial şi, în anul 1925, ea a călătorit la Praga pentru a urma un tratament medical, fiind primită cu multă căldură de către expatriaţii ucraineni de acolo. Scrierile sale au influenţat mişcarea femeilor ucrainene din America de Nord şi, ulterior, când s-a aflat în nevoie, a primit ajutoare financiare de la mai multe organizaţii ale femeilor ucrainene din străinătate. A apucat să vadă începerea celui de-al doilea război mondial, încetând din viaţă la data de 21 martie 1942 în oraşul Cernăuţi.
În lunga şi productiva sa carieră, Olga Kobyleanska, care a rămas întotdeauna credincioasă principiilor sale, a creat un număr mare de poveştiri scurte, poeme epice, nuvele şi romane. La sfârşitul primului deceniu al secolului al XX-lea, ea a fost recunoscută ca fiind una dintre cele mai mari prozatoare ale şcolii moderniste ale literaturii ucrainene.
Opera literară
Apariţia Olgăi Kobyleanska pentru prima oară în ziarele de limbă ucraineană în anul 1894 a fost primită favorabil în Ucraina. Lucrările sale au început să fie traduse în limba rusă de către autori ca Olena Pchilka. În compensaţie, Kobyleanska a tradus literatura ucraineană în germană, inclusiv operele lui Pchilka, Kobrynska şi Ukrainka.
Kobyleanska a obţinut aprecierea din partea contemporanilor cu romanul Tsarivna ("Prinţesa"), scris sub forma unui jurnal. Publicat în anul 1896, acesta este unul dintre primele încercări ale unui scriitor ucrainean de a scrie un roman psihologic în care evenimentele sunt prezentate prin intermediul experienţei interioare al tinerei femei mândre, morale, inteligente şi rafinate.
Această eroină, ca şi multe din protagonistele romanelor Olgăi Kobyleanska, prezintă o filosofie de viaţă asemănătoare cu cea a autoarei, sensibilitatea sa rafinată, simţurile sale estetice, dar şi dezgustul său faţă de vulgaritatea şi materialismul vieţii în care trăia. Într-adevăr, se spune că aşteptările pe care le avea Kobyleanska de la oameni erau aşa de ridicate încât ea avea doar puţine prietene apropiate şi nu a fost niciodată căsătorită deoarece a eşuat în găsirea perechii ideale.
Multe din operele sale - inclusiv romanele Liudyna ("O persoană", 1891) şi Tsarivna ("Prinţesa", 1895) - au ca personaje principale femei educate şi emancipate , care sunt oprimate de către o societate filistină, provincială. În aceste lucrări se observă o serie de elemente semiautobiografice, influenţa scriitorilor George Sand şi Friedrich Nietzsche fiind evidentă. Simbolistă de factură neoromantică, ea a descris lupta dintre bine şi rău şi forţa mistică a naturii (în povestirea scurtă Bătălia ("Bytva"), predestinarea, magia şi iraţionalul în multe din nuvelele sale care descriu viaţa ţărănească, dar şi în romanele sale cele mai cunoscute "Pământ ("Zemlia", 1902) şi Duminica dimineaţa ea a cules ierburi" ("U nediliu rano zillia kopala", 1909). Opera sa este cunoscută prin descrierile sale lirice, impersonale ale naturii şi prin portetizările psihologice subtile.
Opera Olgăi Kobyleanska a fost publicată în mai multe ediţii. Colecţia sa de opere integrale a fost publicată în 2 rânduri: în perioada 1927–1929 (9 vol.) şi 1962–1963 (5 vol.).
Aprecieri postume
După moartea scriitoarei, în anul 1944, s-a deschis la Cernăuţi un muzeu literar memorial.
După ocuparea Bucovinei de către URSS, strada centrală din oraşul Cernăuţi, iniţial denumită Strada Iancu Flondor, a primit denumirea de Strada Olga Kobyleanska, iar Teatrul Muzical-Dramatic a devenit Teatrul Olga Kobyleanska. De asemenea, în memoria sa, a fost ridicat un monument în acest oraş.
În anul 2003, în oraşul natal al scriitoarei, Gura Humorului, a fost instalat bustul scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanska, odată cu aniversarea a 140 de ani de la naşterea sa. Bustul a fost realizat în Ucraina având înscris pe soclul său semnătura scriitoarei.
Lucrări publicate
O persoană ("Liudyna", 1891)
Prinţesa ("Tsarivna", 1895)
Pământ ("Zemlia", 1902)
Duminica dimineaţa ea a cules ierburi ("U nediliu rano zillia kopala", 1909)

Pârtia “Stalinschia”

2010-02-18T14:02:00.015+02:00

La doar câteva zile de la inaugurare, pârtia de schi de la Gura Humorului şi-a dobândit şi poreclă, în perfectă consonanţă cu renumele consumatorului de turism, în general. Pentru care consumator, la baza pârtiei s-au ridicat o puzderie de dughene "valorificând oportunităţile". Fireşte, nu oportunităţile oferite sporturile de iarnă , ci cele care, stimulate de frig, au dus faima românului în ţară şi în lume. Deocamdată însă, porecla "Stalinschia" este serios periclitată de cea generată de un alt brand spirtos: "Voronschia". Dar, cum după câteva pahare, nu mai contează ce bei , victimele războiului dintre cele două branduri sunt vesele nevoie mare, alcătuind fie grămezi familiale pe folia de polietilenă, fie - pentru cei mai pretenţioşi - prăbuşiri individuale cu schiurile. În ambele situaţii incertitudinea domneşte la baza pârtiei, amestecată cu mirosul de vin şi ţuică fierbinte. Gurile rele spun că totul se trage de la sfinţirea aşezământului , când în aghiazmatarul purtat de soborul de popi zburători ( binecuvântând pârtia din telescaun), nu se afla apă sfinţită , ci ţuică fiartă.

Operaţiunea „Sfinţirea”. Etapa „telescaunul”
Primarul din Gura Humorului spune că preoţii au vrut să ţină slujba din telescaun şi au rămas încântaţi de experienţă. Flutur găseşte gestul "excentric", dar slujba decentă. Elena Udrea crede că totul a fost perfect
Ningea cu agheasmă când s-a inaugurat noua pârtie de schi din Gura Humorului, iar cine se uita spre cer vedea pogorându-se cu telescaunul un sobor de preoţi care sfinţeau pârtia în alunecarea lor. Cei mai bine de 1.000 de turişti adunaţi la baza pârtiei au întâmpinat soborul cu pioşenie şi dezamăgire. O aşteptau de fapt pe Elena Udrea care urcase odată cu preoţii şi alaiul de oficiali şi întârzia să mai coboare. Trei telescaune mai departe, însă, s-a ivit şi ministrul Dezvoltării Regionale, fiind învăluită imediat de turiştii zgribuliţi de frig şi aparatele lor foto care trecură pe foc automat.
Faptul că slujba de sfinţire a pârtiei s-a efectuat din telescaun a fost în egală măsură o încântare şi o necesitate pentru soborul de preoţi, a explicat primarul Marius Ursaciuc. "Şi pentru ei a fost o premieră. La noi, oriunde există clădiri nou construite trebuie să se sfinţească. De acolo, de la capătul pârtiei, nu puteau să sfinţească decât dacă o luau pe jos sau o luau cu telescaunul. Aşa că am preferat varianta cu telescaunul", a declarat primarul, amuzat şi el de ineditul situaţiei.

Primarul: Preoţii şi-au făcut datoria până la capăt
Marius Ursaciuc spune că preoţii care au oficiat slujba au fost chiar încântaţi de plimbarea cu telescaunul, o metodă originală care, dacă aduce publicitate pârtiei, cu atât mai bine. "Ei şi-au făcut datoria până la capăt. Am discutat cu ei după slujbă şi erau chiar foarte încântaţi. Până la urmă şi preoţii au o costumaţie la fel ca a celor de la Salvamont şi Jandarmeria Montană. Or, nimeni nu s-a amuzat văzând cum urcă jandarmii cu telescaunul... A fost într-adevăr ceva inedit, dar cu atât mai bine dacă face reclamă pârtiei", a mai spus primarul Ursaciuc.

Flutur: A fost ceva discret
Preşedinte CJ Suceava, Gheorghe Flutur, consideră la rândul său că oficierea slujbei din telescaun este "excentrică", însă este mulţumit de felul în care inaugurarea pârtiei a avut loc. Înainte cu o săptămână de inaugurare, Flutur a reacţionat foarte dur când a auzit că directorii din Consiliul Judeţean plănuiau să ridice o statuie de gheaţă a Elenei Udrea la baza pârtiei, considerând ideea drept una "sinucigaşă". "A fost o inaugurare decentă şi de bun simţ la care am ţinut foarte mult. De aceea am şi reacţionat atât de dur la gluma aceea cu statuia Elenei Udrea", a declarat Flutur. Preşedintele CJ Suceava a adăugat că slujba de sfinţire a pârtiei a fost una solemnă, în ciuda episodului cu plimbarea preoţilor cu telescaunul. "Într-adevăr a fost mai neobişnuită şi mai excentrică plimbarea preoţilor cu telescaunul, mai ales că purtau veşmintele bisericeşti. Dar a fost opţiunea lor şi a primarului din Gura Humorului care s-a ocupat de organizare. Să nu uităm că oamenii care trăiesc în acea zonă sunt foarte credincioşi. În general, orice inaugurare se face printr-o ceremonie de sfinţire", a precizat Flutur.
Practica sfinţirii
Sfinţirea locuinţei este o practică îndelungată cu ritualuri bine stabilite de Biserică. Se consideră că o casă nesfinţită este vulnerabilă lucrării răului întocmai ca un om nebotezat. Sfinţirea maşinii a devenit foarte populară în ultima vreme, crezându-se că în felul acesta şoferii vor fi scutiţi de accidente

Sursa: Jurnalul Naţional
Gândul
videonews.ro

Inaugurarea pârtiei de schi din Gura Humorului

2010-02-08T21:19:00.006+02:00

Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, şi cel al Finanţelor, Sebastian Vlădescu, au inaugurat, sâmbătă, cea mai modernă pârtie de schi din judeţul Suceava, construită în zona Ariniş din Gura Humorului.

Ministrul Dezvoltării şi Turismului a ajuns la pârtia de schi într-o sanie trasă de cai, împreună cu celelalte oficialităţi invitate la acest eveniment. La baza pârtiei Şoimul, Udrea a fost întâmpinată, pe acorduri de fanfară, de primarul din Gura Humorului, Marius Ursaciuc, care, după ce a salutat-o, a precizat că „o să fiu invidiat de toată lumea că v-am sărutat”. Replica Elenei Udrea a fost pe măsură, spunându-i primarului Ursaciuc că „o să fiţi invidiat de toată lumea pentru că aveţi pârtie”.

Udrea a făcut promisiuni pentru turismul din judeţul Suceava
Pe scena amplasată la baza pârtiei, Elena Udrea a făcut mai multe promisiuni pentru judeţul Suceava şi zona Bucovinei, precizând că ministerul pe care îl conduce va continua să sprijine cu fonduri proiectele promovate de autorităţile locale şi cele judeţene. Ea a precizat că a venit la Gura Humorului „ca prieten al Bucovinei”, precizând că la fel ca şi după preluarea funcţie de ministru al Turismului, în 2009, şi acum, când conduce Ministerul Dezvoltării şi Turismului, prima vizită oficială a făcut-o în judeţul Suceava. „Vin aici nu doar pentru că mama mea este din Mălini şi vin aici ca acasă. Dar îmi propun ca în acest an, mare parte din investiţiile pe care vrem să le facem să le direcţionăm către ţinutul dumneavoastră. Atât pentru că aici aveţi resurse uriaşe de turism, dar mai ales pentru că aveţi foarte multe proiecte. Şi nu pot să nu-l felicit pe preşedintele Consiliului Judeţean, Gheorghe Flutur, pe cei din echipa dumnealui şi pe primarii din judeţ pentru acest lucru”, a spus Udrea.

Ea a adăugat că oferta de turism cultural a zonei Bucovina, cu mănăstirile din patrimoniul UNESCO, este completată în momentul de faţă cu oferta de turism activ, cei interesaţi având la dispoziţie mai multe zone unde pot să practice sporturile de iarnă. „Când văd câtă lume a venit aici la această inaugurare, dau dreptate celor care cred în şansele turismului românesc şi în potenţialul de turism al judeţului Suceava. Sunt convinsă că împreună vom face din Bucovina primul ţinut, prima zonă în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare regională, plecând de la resursa de turism pe care o aveţi”, a mai declarat Udrea. Alături de ministrul Elena Udrea, pe scena de la baza pârtiei Şoimul a fost şi ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Robin Barnett, care a apreciat că inaugurarea acestei investiţii reprezintă „un semn foarte bun pentru viitorul Bucovinei şi pentru viitorul oraşului Gura Humorului. Sunt convins că având astfel de facilităţi puteţi să atrageţi cât mai mulţi turişti români şi străini, inclusiv din Marea Britanie”.Trebuie spus că atât Elena Udrea, cât şi ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, şi ambasadorul Marii Britanii au primit din partea primarului Marius Ursaciuc câte o plachetă şi o machetă a staţiunii Gura Humorului aşezată pe schiuri.
Prezent alături de Elena Udrea, preşedintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, a subliniat că şi prin deschiderea pârtiei de schi de la Gura Humorului, judeţul Suceava dispune în momentul de faţă de un domeniu schiabil considerabil, având posibilitatea să devină o destinaţie importantă pentru cei care practică sporturile de iarnă. El a precizat că la Vatra Dornei şi Gura Humorului există deja pârtii de schi, la Câmpulung Moldovenesc a început construcţia unei pârtii de aproximativ 4 kilometri, pe masivul Rarău, iar în ultimii ani s-au dezvoltat alte două locaţii care oferă posibilitatea practicării sporturilor de iarnă, Mălini şi Suceviţa.Discursurile oficiale au fost urmate de o slujbă de sfinţire, oficiată de un sobor de preoţi. De altfel, o parte dintre preoţi au urcat apoi cu telescaunul şi au sfinţit pârtia cu agheasmă de la înălţime.

Vlădescu, primul schior care a coborât pârtia după inaugurare
Panglica inaugurală a fost tăiată de primarul Marius Ursaciuc, Gheorghe Flutur, Elena Udrea şi ambasadorul Marii Britanii, după care oficialităţile au urcat cu telescaunul până la punctul de plecare al pârtiei. Sus pe pârtie a ajuns şi ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, care a fost primul schior care a testat, în mod oficial, investiţia din Gura Humorului. Însoţit de vicepreşedintele CJ Suceava, Daniel Cadariu, şi urmat de schiorii Jandarmeriei şi ai vânătorilor de munte, Sebastian Vlădescu a coborât ca un adevărat profesionist pârtia de aproape 1.500 de metri. La „finish”, Vlădescu a declarat că „pârtia este foarte, foarte bună, zăpada e bună, iar pârtia este frumoasă."

Peste 2.500 de turişti cât şi humoreni au urcat sâmbătă cu telescaunul
Prima zi în care pârtia de schi din Gura Humorului a funcţionat în mod oficial a atras un număr extrem de mare de turişti. La sfârşitul zilei, peste 2.500 de persoane, schiori, dar şi cei care au vrut să vadă pârtia, au folosit telescaunul care deserveşte pârtia. „Au fost foarte mulţi cei care au dorit să vină la Gura Humorului şi suntem extrem de mulţumiţi de acest lucru”, a spus primarul Marius Ursaciuc, care a precizat că săptămânal vor fi organizate diverse evenimente pentru turiştii care vor veni la pârtia Şoimul. Pârtia de schi din Gura Humorului are o lungime de 1.478 de metri, cu o diferenţă de nivel de 283 de metri şi dispune de cinci tunuri de zăpadă. Pârtia dispune şi de instalaţie de nocturnă, cu 80 de stâlpi de iluminat, precum şi de un echipament telescaun pe o lungime de 1.349 de metri cu o capacitate de transport de 1.200 de persoane/oră.
Sursa: Monitorul de Suceava

Mostre de prostie, slugărnicie şi obedienţă

2010-02-08T21:13:00.004+02:00

Cum în România orice lucru bun şi orice iniţiativă lăudabilă trebuieşte stropită neapărat şi cu puţin rahat, iată două mostre pre-inaugurare a pârtiei din Gura Humorului.

Prima dintre ele vine de la preşedintele PNL Suceava, Alexandru Băişanu, care s-a trezit să spună că pârtia de schi de la Gura Humorului este a liberalilor. Mă rog, nu a spus chiar aşa. A afirmat că meritele pentru realizarea acestei investiţii revin în totalitate PNL. Şi nu s-a oprit aici. Domnul Băişanu a ţinut cu tot dinadinsul să depene şi amintiri: „Îmi aduc aminte ce eforturi, când eram subprefect şi apoi prefect, făcea primarul Ursaciuc pentru a atrage cât mai multe fonduri în localitatea sa şi cum a primit înţelegere atât de la Prefectură cât şi de la Guvern pentru a finaliza toate proiectele pe care le-a început”. Deduc, din spusele domnului Băişanu, că era aproape un privilegiu să ai parte de „înţelegere de la Prefectură şi de la Guvern”. Iar doar dacă erai primar liberal în guvernare liberală primeai înţelegere de la guvernul politic liberal dar şi de la prefectura apolitică liberală. „În perioada guvernării liberale, un primar liberal, Marius Ursaciuc, sprijinit de liberali, a reuşit să finanţeze pârtia de la Gura Humorului, a dus-o la finalitate”, ne lămureşte domnul Băişanu.

A doua mostra îl are în rolul principal pe Directorul CJ Suceva Dragoş Juravle, nostalgic al epocii comuniste, atunci când era o adevărată întrecere în a gâdili grandomania tovarăşei Elena. Noroc că i-a picat fisa lui Gheorghe Flutur şi l-a oprit la timp.
Preşedintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, a luat foc când a auzit de ideea directorului Dragoş Juravle de a înălţa o statuie de gheaţă a Elenei Udrea la baza pârtiei de schi din Gura Humorului. În opinia lui Flutur, iniţiativa este "o mare prostie" şi o "idee sinucigaşă". "Nu face nimeni nicio statuie, dezaprob acest mod de gândire. Celui care a spus asta o să-i cer nota explicativă şi va fi sancţionat, dacă are asemenea fantezii. Nu se poate aşa ceva, e sinucigaş", a afirmat Flutur.
Acesta a adăugat că programul de la inaugurarea pârtiei de schi de la Gura Humorului este pus la punct împreună cu primarul oraşului, Marius Ursaciuc, iar iniţiativele personale ale directorilor săi din Consiliul Judeţean nu au ce căuta aici. Cel considerat responsabil de această idee, directorul CJ Suceava, Dragoş Juravle, s-a apărat, afirmând că iniţiativa nu a fost a lui, ci a artiştilor populari care vor sculpta statuile din gheaţă. "A fost doar o idee venită de la ei, nu am analizat-o în niciun fel. Preşedintele Flutur habar nu a avut, nu am discutat cu el despre asta", a spus Dragoş Juravle.
Dragoş Juravle este unul dintre cei responsabili cu oficiile, una dintre ideile sale fiind aceea de a amplasa mai multe statui de gheaţă realizate de meşteri populari la baza pârtiei. "Nu au refuzat, dar au spus că nu au decât drujbe şi am lăsat la latitudinea lor să facă totuşi ceva, nişte figurine. Ne-am gândit prea târziu. Gheaţa o avem, o aducem de la Ipoteşti, de unde aducem şi pentru crucile de Bobotează", a spus Juravle.
Înainte ca Flutur să respingă ideea de a se sculpta o statuie a Elenei Udrea la baza pârtiei, Juravle părea foarte mulţumit de idee. "Chiar le spun meşterilor să o sculpteze pe Elena Udrea. Efortul pe care îl face doamna Udrea pentru Bucovina este bine-venit. Şi de Paşte ne-a făcut foarte multă publicitate, chiar dacă unii au criticat-o că a purtat trăistuţă la colanţi".

Una peste alta, este un lucru minunat ca avem pârtie modernă la Gura Humorului, şi nici nu mai contează la urma urmei cine o inaugurează sau cine a “ctitorit-o” – miniştrii, şefii peste judeţ sau primarii vin şi pleacă, dar lucrurile importante ne rămân nouă. Şi daţi-mi voie să mă bucur în primul rand pentru humoreni (şi mai apoi pentru turişti sau pentru humorenii cu interese în turism), dar pentru humorenii simpli, precum părinţii mei, pentru acei oameni care aşteaptă ca recompensa votului lor să fie un loc de muncă, o bucată de pâine, o viaţă decentă.

Una caldă, alta rece....de fapt, două reci

2010-01-21T17:37:00.012+02:00

Pârtia din Gura Humorului va fi deschisă pe 6 februarie 2010

Pârtia de schi din Gura Humorului va fi inaugurată în data de 6 februarie 2010, a anunţat primarul Marius Ursaciuc. Acesta a precizat că acest termen nu va mai fi prelungit, precizând că până la această dată vor fi puse în funcţiune şi tunurile de zăpadă artificială. Ursaciuc a precizat că după inaugurarea pârtiei de schi, săptămânal vor fi organizate diverse manifestări pentru turiştii care vor veni să schieze la Gura Humorului. El a spus că, cel mai probabil, Serbările Zăpezii din Gura Humorului vor începe în perioada 12 – 14 februarie 2010.

Investiţia în pârtia de la Gura Humorului a fost realizată prin proiectul POPAS şi a fost finalizată la sfârşitul anului trecut. Pârtia a fost construită în zona de agrement Ariniş, având o lungime de 1.478 de metri, cu o diferenţă de nivel de 283 de metri. Pârtia dispune de un sistem nou de transport cu telescaunul, iar la baza acesteia a fost construită o parcare cu 360 de locuri pentru autoturisme şi zece locuri pentru autocare. Pe lângă investiţia în pârtia de schi, proiectul POPAS a însemnat şi amenajarea parcului din zona Ariniş, unde au fost construite trei terenuri de sport, o piscină în aer liber şi una acoperită şi un bazin de înot pentru copii. Valoarea totală a proiectului este de 10,5 milioane de euro, din care aproape cinci milioane de euro sunt fonduri europene, 1,66 milioane de euro sunt fonduri de la bugetul de stat, iar 3,88 milioane de euro sunt fonduri proprii ale primăriei Gura Humorului.

Sursa: Monitorul de Suceava

Dacă tot se amână, propunerea mea este ca inaugurarea să se facă pe 6 iulie 2010, poate atunci vor fi finalizate toate lucrările. Şi uite la ce manifestări m-am gândit că ar fi binevenite atunci pe pârtia de schi:
- concurs de tricouri ude la tunurile de zăpadă, sau organizarea unei băi orăşeneşti în care celor care li se ia apa după ora 22 să poate face un duş gratis
- slalom prin nămol, cu ciolofan, capace de wc, asta după ce glodul va fi frământat bine de bolizii amatorilor de offroad (dacă au avut ei aprobare sa facă concurs pe tribunele stadionului din Gura Humorului, escaladându-le şi distrugându-le într-o nesimţire crasă, de ce nu ar avea aprobare să facă manevre pe pârtia de schi).
- bunji jumping de pe teleschi
- concurs de cules ciuperci, fragi, zmeură, pet-uri, pungi de plastic sau doze de bere lăsate de turişti pe traseul pârtiei
- şi la final, desigur, un concurs de cultură generală, care va include întrebări de genul: răspundeţi în 30 de secunde care a fost destinaţia masei lemnoase provenită din defrişarea versantului pentru a se face pârtia de schi şi care a fost suma tranzacţiei; care a fost influenţa buldozerelor asupra rezervaţiei paleontologice din proxima vecinătate (300 m) etc

Trei puştani au furat stâlpi de iluminat public din parcul dendrologic Gura Humorului

Trei minori cu vârste cuprinse între 12 şi 15 ani sunt cercetaţi de poliţie, după ce-au fost prinşi că au furat stâlpi de iluminat în valoare de 5500 de euro, din parcul dendrologic Gura Humorului.Luni,18.01.2010 în jurul orei 18:00, la poliţia din Gura Humorului s-a prezentat un cetăţean care a sesizat că, pe strada Ciprian Porumbescu, a observat trei minori necunoscuţi care transportau un stâlp ornamental de iluminat public.

Deşi nu au mai reuşit să-i găsească pe cei trei, poliţiştii au constatat că din parcul dendrologic Gura Humorului s-au sustras cinci stâlpi ornamentali pentru iluminat public, confecţionaţi din antimoniu.Judiciariştii humoreni au reuşit să dea de urma hoţilor, aceştia fiind identificaţi în persoana minorilor Sava D. (15 ani), din Sângeorz Băi, şi Alexandru C. (15 ani) şi A.C. (12 ani), ultimii doi din localitate.„Cei trei minori au sustras stâlpii în două rânduri prin smulgere din suporţii de prindere de postament, după care îi transportau la domiciliu, unde îi spărgeau şi îi valorificau la centrele de colectare a fierului vechi, astfel încât prejudiciul nu a fost recuperat, întrucât stâlpii au fost găsiţi distruşi”, a explicat, ieri, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava, inspectorul Gabriel Panţiru.Cei trei minori sunt judecaţi pentru furt calificat.

Sursa: Monitorul de Suceava

Acestă ştire este practic o consecinţă a primei. Văzând băieţii că şi-aşa pârtia nu se mai deschide odată, s-au hotărât să-şi facă ei una proprie pe dealul din spatele casei. Toate bune şi frumoase, dar nocturnă?! Nici o problemă! Probabil după modelul învăţat de la părinţii lor, care furau arbuşti exotici din parcul dendrologic, pentru că , nu-i aşa, arată mult mai bine în faţa casei, puştanii au înşelat vigilenţa legendară a gardienilor publici uploadaţi în poliţişti comunitari, şi fără prea mult efort şi-au făcut rost şi de nocturnă. Problema era cu teleschi-ul, asa că proiectul a fost abandonat, ducând stâlpii la fier vechi. Urmează în mod logic puntea suspendată de peste râul Moldova.

“A fost sau n-a fost?” - faza pe oraş

2010-01-16T14:02:00.004+02:00

Articolul “Acum multi ani” de Marius Vasileanu, Romania Libera, 18 decembrie, 2009

Acum 20 de ani locuiam intr-un orasel din Bucovina (Gura Humorului) unde, glumeam, era si locul unde nu s-a intamplat nimic. Si totusi, era finalul lui 1989.Ascultam pe sest "Europa libera". Eram in camera mea si ma chinuiam teribil sa prind postul pe un radiocasetofon Grundig (original si nu polonez, ma mandream) efectiv dezmembrat. Il desfacusem si dezmembrat l-au prins zilele ultime ale lui 1989, caci se rupsese nu stiu ce inauntru. Aflasem de la un coleg cu care chibitam de-ale politichiei ca la Timisoara se petrece ceva si ma chinuiam cu acel maldar de sarme si fiare doar-doar voi afla ce se-ntampla.

Primele semne clare ca tara se misca erau patrulele din ce in ce mai dese de militieni insotiti, la un moment dat, si de asa-numitele garzi patriotice. In ziua de 21 decembrie, cand lumea stia deja ca iesise si Bucurestiul in strada – evident, tot de la posturile de radio, carora niciodata nu le vom multumi indeajuns –, am fost martorul primului semn al revoltei. Dimineata, in jurul orei 8, prin micul orasel trecea trenul accelerat Timisoara-Iasi. La geamurile acestuia am vazut cu
stupoare oameni strigand impotriva lui Ceausescu, ba chiar si un steag tricolor fluturand. Lumea fierbea in oras iar patrulele de militieni erau din ce in ce mai infricosate. Nu stiu cat aflasera acestia din ceea ce se-ntampla cu adevarat, dar, era limpede, li se dadusera ordine drastice, aveau arme la vedere. Pe fata lor se putea citi frica.
Pe la amiaza cand a venit vestea fugii lui Ceausescu iar TVR emitea libera, in urbea mea era o uriasa bucurie. Eram la serviciu, ne-am adunat foarte multi in acelasi birou si am privit uluiti si fericiti la televizor. La finalul emisiunii nu stiu ce mi-a venit de-am luat tabloul lui Ceausescu de pe perete si l-am aruncat la cosul de gunoi. Una dintre vocile celor prezenti mi-a spus sa nu fac asta ca nu se stie. Poate ca avea dreptate – iar eu, un tanar de 25 de ani, nu realizam pericolul. Evident ca ulterior a iesit lumea pe strada, s-a adunat in fata primariei. Cine credeti ca a vorbit, printre altii, pentru a se lauda ca este de partea revoltei? Preotul Bodnar, cel care, spre deosebire de ceilalti doi preoti ai oraselului, facea totdeauna exces de zel in a-l pupa in dos pe Ceausescu – in toate ocaziile si, mai cu seama, la fiecare predica de Paste, inclusiv la cea din 1989. Lumea era exuberanta, s-a facut un front al salvarii si in micul oras.

Tinerii, frumosi si entuziasti, majoritatea liceeni, cutreierau strazile strigand cunoscutele lozinci ale revolutiei. Au fost si dezinformari, desigur: din Iasi tocmai se anunta ca vin spre noi doua sau trei elicoptere cu teroristi (spre hazul unora, parte din vanatorii orasului, s-au dus cu armele la primarie ca sa ne apere), reteaua de apa a orasului a fost otravita etc. Ulterior a nins. La fel ninge si azi in Romania. Dupa 20 de ani suntem in cu totul alta lume si ar fi pacat sa nu fim macar in aceste zile recunoscatori pentru aceasta minune.

Berea şi berarii Bucovinei

2009-12-05T14:42:00.020+02:00

Fie că era “ziua minerului”, vreun hram al unei biserici, revelion, Crăciun sau Pasti, fie că se sărbătorea victoria Forestei sau a Minerului, sau cu orice ocazie mai mult sau mai putin speciala, berea de Solca sau de Suceava nu lipsea de pe mesele bucovinenilor. În lipsa brand-urilor de renume, berea locală satisfăcea cu succes orice pretenţie, pentru ca trebuie spus ca acea bere, mai ales cea de Solca, era de o calitate excepţionala. Asta ca să nu mai vorbim de berea facută în casă de cei ce ştiau reţeta şi care a ajuns azi doar un ceai acidulat şi dulce ce nu mai seamănă absolut deloc cu bera neagră de casă de altădată. Şi berea de Solca a devenit legendă, după ea oftând doar bătrânii cunoscătorii ai licorii.

O scurta istorie a fabricării berii în Bucovina
Berea, multimilenara băutură pe care babilonienii o produceau cu 6-8000 de ani în urmă, este semnalată documentar în Suceava medievală la începutul sec. al XV-lea. În tratatul comercial prin care Alexandru cel Bun acorda o serie de privilegii neguţătorilor lioveni (1408) se consemnează faptul că polonii dispuneau la Suceava de un imobil în care puteau să ţină „cârciumă, măcelărie, să facă bere, mied şi pâine”, pe care aveau dreptul să le comercializeze dacă „sufereau cu târgul” (dacă plăteau taxă). La vremea la care izvoarele documentare pomenesc practicarea la Suceava a unui număr de cca. 14 meşteşuguri, se aminteşte şi de cel de „brazeator”, adică de berar.

În 1786, şeful administraţiei militare a Bucovinei consemna existenţa unui număr de 10 fabrici de bere productive
Meşteşugurile legate de nevoile alimentaţiei populaţiei se dezvoltă în sec. XV-XVI şi, alături de morărit, măcelărit, pitărit, se înscrie şi producerea berii, care se făcea în instalaţii numite „sladniţe”, amplasate, de regulă, în preajma unor surse de apă (1460). Producerea berii este însă stimulată abia în perioada de ocupaţie habsburgică a zonei. Pentru a încuraja consumul, administraţia austriacă a acordat o serie de scutiri temporare de taxe pentru producerea şi comercializarea berii în Bucovina, creând astfel condiţii propice pentru construirea primelor fabrici. Meşterii berari germani, precum Josef Weineck, Johann Beil sau Georg Meixner, au ridicat încă din primul deceniu de stăpânire habsburgică fabrici de bere la Cernăuţi, Siret şi Suceava.

Dacă prima fabrică de bere din Banat a intrat în exploatare în anul 1718 la Timişoara, în 1786 şeful administraţiei militare a Bucovinei, generalul Enzenberg, consemna existenţa în Bucovina a unui număr de 10 fabrici productive, altele câteva aflându-se în construcţie. Fabrica de bere din Areni (zonă marginală a Sucevei) a lui Georg Meixner, construită pe la 1772 în apropierea unor surse de apă (sunt menţionate „cele două izvoare ale berarului”), a fost distrusă în anul 1778 de un incendiu, dar proprietarul a luat în arendă de la magistratul urbei un teren din mahalaua Iţcanii Vechi, unde a ridicat o fabrică nouă.

Sunt menţionate apoi berăriile lui Ioniţă Archip (1793), a lui Berl Moldauer (fabrică de bere „cu cinci cazane de fierbere”, evaluată, în 1802, la 6263 de florini) sau cea a lui Sara Nagl (cumpărată de acesta de la Meixner, după ce berăria din Iţcani a fost moştenită de firma „Leibl und Kraft” - 1860).

Dreptul de a fabrica şi distribui bere

O serie de documente fac referiri la câţiva dintre berarii vremii. Astfel, Georg Meixner prezintă în anul 1790 Judecătoriei Suceava o cambie pentru suma de 1457 de florini renani, acordaţi cu împrumut maistrului berar Johann Rottenbacher din Iacobeni, prin care cerea transcrierea ca ipotecă a fabricii de bere recent construită de datornic. În acelaşi an, Casieria orăşenească acorda maistrului berar Andreas Frank un împrumut de 700 de florini renani. Începând cu anul 1800, Primăria Sucevei încheie un contract cu maiştrii berari Johan Leibel şi Andreas Kraft din Iţcani, pentru a furniza în urbe bere „contra plăţii unei taxe de 15 creiţari pentru fiecare butoi”.

Documentele cu privire la veniturile orăşeneşti consemnează faptul că erau arendate prin licitaţie taxele publice pentru dreptul de producere şi desfacere a băuturilor alcoolice pe teritoriul oraşului, taxele de desfacere a vinului şi rachiului din import precum şi taxele pentru „mărfurile vândute în târg”. Între data de 1 noiembrie 1811 şi 31 octombrie 1814 Primăria Suceava a realizat, din taxele pentru producerea şi desfacerea băuturilor, 4349 de florini din taxele pentru vin şi rachiu şi 4573 din taxele pentru bere. Pentru perioada 1835-1836 contractul de arendare a dreptului de a fabrica şi distribui bere în Suceava a fost încheiat de Primărie cu 5 berari care „s-au asociat într-o întovărăşire, fiecare contribuind în mod egal la plata arenzii”. Datele referitoare la producţia de bere pe luna decembrie a anului 1834 stipulează că aceasta era de 244 de butoaie, costul unui butoi fiind de 29 ¼ creiţari. Cele prezentate vin în susţinerea ideii că Suceava are un trecut istoric în producerea berii. Actuala fabrică de bere de pe platforma industrială Şcheia, construită în urmă cu trei decenii, are aşadar un fundament de tradiţie.

Legenda berii de Solca

Din cea mai bună bere românească au mai rămas doar trei vagoane mari cu licoare oţetită, uitate în fabrica ce stă să se prăbuşească peste ele. Meşteşugul mai e cunoscut doar de o mînă de maiştri berari. Dar de teamă să nu le „prade” străinii tradiţia, ţin secretul bine ascuns şi astăzi. Îl spun numai uneori, oamenilor „buni”. Ei nu le promit că vor salva „nectarul” ca mai apoi să facă grămezi de bani de pe urma lui. Iar pînă va veni acela care să învie „legenda”, sorb nemulţumiţi din Timişoreana.
„Cea mai bună bere e aia pe care o bei de mic în loc de lapte, cînd creşti în loc de apă şi la bătrîneţe să-ţi poţi da ficatul. Aşa era berea de Solca”, povesteşte moş Dumitru, jucîndu-se cu halba din faţa sa. Aruncă agale din mînă spre un punct văzut numai de el din spatele crîşmei „Lăcrămioara”. Se rezeamă de masă şi mă îndrumă: „faci stînga la capătul parcului şi mergi înainte pînă la mănăstire. Lîngă ea ai să vezi o dărăpănătură. Întreabă de Brunu”.

Reţeta secretă
Nimic din orăşelul sucevean, Solca, nu trădează greutatea tradiţiei pe care o poartă. Oamenii se amestecă agale pe micile străduţe salutîndu-se respectuos, copiii se uită temători peste gard după străini
Asfaltul se termină în faţa clădirii unde se făcea odată cea mai bună bere din ţară. Hala de prelucrare şi clădirea administrativă sînt singurele construcţii care au mai rămas în picioare. Doar un lacăt lucios arată că locul nu e tocmai părăsit. Din poarta mare, de fier, pe unde odinioară intrau zeci de camioane aşteptînd să fie încărcate cu bere, pleacă Dubiel Bruno. Îl prind din urmă şi ne oprim în dreptul parcului care are în centru un „monument istoric”: o halbă de bere.
A schimbat funcţia din ’94, de director, cu meseria de portar. Dar asta nu-l supără. N-ar lăsa fabrica pentru nimic în lume: „La 66 de ani, de milă mă mai duc, pentru că plătit nu mai sînt din aprilie. Aproape trei sferturi de viaţă mi-a mîncat”, oftează Dubiel şi se aşează pe o bancă. Măsoară parcul din ochi şi se întide iar la vorbă: „Vezi parcul ăsta? L-au deschis în ’72, de o Sfîntă Marie parcă. Erau serbări în fiecare săptămînă şi venea lumea din toată Moldova. Aici alături era o berărie unde se găsea bere proaspătă direct de la fabrică. Ei au venit şi cu ideea halbei din parc”. Suflă în pumnii îngheţaţi şi înjură. Îi e ciudă pe „patronii care au trecut pe aici”. „şi cînd mă gîndesc că toţi care veneau mă luau în nume de rău... Unde sînt ei, cînd e nevoie?”.
Berăria localnicilor stă acum cu geamurile acoperite de scînduri. Au vîndut-o unui iordanian despre care nu mai ştie nimeni nimic. „Are o ne-vastă şi un copil aici în Solca, dar a plecat înapoi la haremul lui cred, că pe aici nu l-am mai văzut”. Portarul îţi încleştează pumnii în jurul sacoşii pe care o ridică încet la piept. Mă pironeşte apoi brusc cu privirea: „ştii care e secretul berii de aici? Nu oamenii, nu munca, nu tradiţia şi nici vreo reţetă specială. E apa care vine din munţi. Berea e un produs foarte gingaş, cum e şi cozonacul: cu cît pui mai multă materie primă, cu atît iese mai bun şi apoi îl laşi să crească. 45 de zile stătea berea înainte să o îmbuteliem. Acum, după 27 de zile, berăriile dau drumul la sticle în comerţ. Şi e păcat, mare păcat...”. Vorbele i se pierd o dată cu privirea, care urmăreşte acum un stol de păsări. Parcă a uitat că în urmă cu cîteva secunde îmi povestea cu patos despre „reţeta secretă”.
Zîmbetul îi dispare repede de pe faţă şi îmi spune de ce nici măcar apa, care era elementul de bază al berii, nu mai este exploatată: „Apa care venea din izvoare era colectată la o casă de apă. Cînd a venit viitura, casa de apă a fost luată şi de atunci nici apa nu mai e adunată. Şi mai rău e că nici conducta de apă potabilă nu mai funcţionează şi dacă e vreun incendiu, nu avem cum să îl stingem”. Nici nu îşi termină bine cuvintele, că îmi spune că trebuie să plece. „Mă duc să mă întîlnesc cu un fost maistru îmbuteliator. A zis că vine săptămîna asta, dar iaca a trecut şi nu a dat pe la mine. Îl sun eu diseară”, se trezeşte bătrînul din „visare”. Face cîţiva paşi spre ieşirea din parc, dar se răzgîndeşte şi vine înapoi.

Moartea unei tradiţii
„Am terminat Şcoala de Maiştri din Bucureşti în ’70 şi în ’74 m-au adus aici şi m-au pus şef de fabrică. De la maistru tehnolog am ajuns maistru berar. Pînă în ’92 am fost şef, ca apoi să mă bage în producţie, unde de altfel îmi plăcea cel mai mult Am fost de la început aici şi am văzut cum fiecare patron ducea fabrica de rîpă; dar am avut unul din Rădăuţi, care chiar a dus berea asta la fund”. Fruntea i se încreţeşte şi cuvintele refuză să-i iasă dintre dinţii încleştaţi. Inspiră adînc şi, lăsîndu-şi uşor capul pe spate, continuă: „Făcea numai tîmpenii, special ca să o falimenteze şi să cumpere el totul la preţ mic. Ne-am legat de o fabrică de spirt de pe lîngă Paşcani în loc să ne unim cu Bermasul din Suceava, cum am fi vrut noi. A băgat enzime în bere şi a ajuns să plătească oamenii în bere acră, pe care să o vîndă ei dac’ mai voiau bani. Pînă la urmă ne-a privatizat şi a luat un sfert el, de care şi-a bătut joc şi mai tare”, înşiră repede istoria „ruinelor”.
În 1994, fabrica nu mai producea bere, iar oamenii au fost trimişi acasă. Dubiel Bruno a lăsat în urmă, resemnat, locul unde îşi petrecuse 20 de ani din viaţă. A plecat pe un şantier de construcţii din Frasin, devenind „de la maistru tehnolog şi maistru berar, maistru inginer”. Nu a fost însă ce l-ar fi îndemnat sufletul să facă: „În ’94 am vrut să plec în Germania, pentru că şi eu sînt jumătate neamţ. Dar soţia nu a vrut să vină cu mine, şi nu am putut să o las singură cu doi copii”. Acum fetele au crescut, dar Dubiel nici nu se mai gîndeşte la plecare. „Ce să mai fac acolo? M-am pensionat în 2003 şi am vrut să rămîn în Frasin”.
„Dăruirea” pentru berea solcanilor avea însă să îl mai aducă odată în Moldova. În 2004, un grup de investitori români au luat fabrica şi au vrut să înceapă iar producţia, chemîndu-l pe el să fie şeful lucrărilor: „Voiau să facă apă minerală, apă plată şi bere. M-au chemat pe mine la început, dar le-am zis: măi oameni buni, eu m-am pensionat, ce pot să fac eu? Mi-au zis că am experienţă, că am lucrat patru ani şi la Timişoreana şi că ştiu zona şi oamenii. Cînd m-am întors însă, am văzut că erau şapte fraţi şi furau toţi”.
Lucrările aveau să se oprească însă la puţin timp după ce a început producţia în masă: „M-au pus şef dar comentau tot timpul că am metode învechite. Le-am explicat că şi nemţii, cu toată tehnologia lor, fac berea după o reţetă de 400 de ani. Dar ei au vrut să se îmbogăţească peste noapte: forţau berea ca sifonul, voiau să impregneze acidul, nu să o lase să fermenteze liniştită. Desigur că poţi face, dar cu o bere proastă, şi ei n-au lucrat niciodată cu o bere de calitate ca asta. Îmi aduc aminte că veneau noaptea cu bani la mine ca să nu spun altora ce fac ei. Şi în fiecare sîmbătă veneau şi distrugeau munca mea din timpul zilei. Făceau experimente ca pe un cîine bolnav: dă-i o injecţie mai dă din coadă, mai dai una mişcă urechea, dar la un moment dat a murit”.

Timişoara nu are acelaşi gust
De după gardul din spatele nostru se aude un strigăt. Ridicăm amîndoi privirea în direcţia din care s-a auzit, şi vedem o doamnă cam de aceeaşi vîrstă cu Bruno, bătînd nerăbdătoare din picior. Grăbit, bătrînul se ridică de lîngă mine şi fuge pînă acolo. La întoarcere, se scuză cu un zîmbet spăşit: „Era soţia mea. I-am zis că mă întorc dimineaţă acasă, dar am stat prea mult la fabrică. A lăsat-o pe nepoţică acasă cu aragazul pornit şi ea e cam curioasă”. Cu o mişcare uşoară din cap, mă invită să facem cîţiva paşi. „E mai bine aşa, că a plecat. Acuma pot merge şi eu să beau o bere liniştit. Dacă nu mă găsea aici, venea şi mă cauta la Lăcrămioara. Mereu merg acolo şi beau cîte o Timişoreana”.
Nu ne ia mult pînă ajungem în capătul celălalt al parcului. „Uite, la ieşirea din oraş, spre Rădăuţi, ţi-a luat casă patronul ăsta de acuma, ultimul care are fabrica. Nu l-am mai văzut nici pe el din iunie, şi am citit prin ziarul Sucevei că l-ar fi prins făcînd contrabandă cu ţigări din Ucraina. Nu ştiu ce o fi cu el, nu mai răspunde nici la telefon”. Deodată, se întoarce spre mine şi scuipă cuvintele de cum i se aşează pe vîrful buzelor: „Mare hoţ şi ăsta. Aveam fabrica veche din care voiam să faceam un muzeu, dar a venit într-o zi cu un sudor şi a tăiat tot cuprul ca să îl dea la fiare vechi pînă să putem să îl oprim. Şi acuma, anu' ăsta înainte de 1 mai, au venit băieţii lui cu o dubă şi au tăiat inoxul de la linia veche de producţie. Nu aveau bani să meargă la mare”.
Degeaba îi spun că aş vrea să mă ducă să vizităm puţin fabrica, asta nu i-a adîncit decît şi mai mult supărarea: „Ce să vizităm că nu mai e nimic de văzut acolo. Singurul loc care mai arată cît de cît bine e sala de protocol, dar în rest a crescut iarba prin fiecare clădire şi tavanul stă să îţi cadă în cap. Am cerut un milion de la patron în primăvară, să dau cuiva să facă curat, dar mi-a zis să pun de la mine că mi-o da el odată. Adică după ce vin neplătit şi pensionat ca portar aici, să mai dau şi bani de la mine?”.
Ochii i se umplu de lacrimi, pe care de abia le stăpîneşte. Îşi aruncă privirea peste podul îndepărtat, peste care maşinile trec domol, preluînd parcă din liniştea şi calmul care domină tot satul. Uită iar de mine. „Dar tu ştii cît de bună a fost berea asta? Pînă în ’94 se mai făceau degustări pe la Braşov sau altundeva prin sud. Eram mai tot timpul primii, sau cînd nu eram, tot ne găseam în primii 3. Noi, Azuga şi Timişoreana am pus bazele la tradiţia berii din ţara asta. Acuma doar Timişoreana mai are gustul berii după cum se făcea odată”, îmi spune apăsat.
Cum se apropie amiaza, se uită din ce în ce mai des la ceas. Ştie că fiecare minut în plus petrecut cu mine e gură de bere lipsă, pînă să nu se întoarcă soţia. Conchide resemnat, fără să mă privească: „Tu eşti tînăr, ai mult timp înainte. Eu mai stau aici pînă se face frig, că n-am decît un reşou acolo. Şi nici n-am cu cine să vorbesc o zi întreagă”. Îndreptîndu-se cu paşi legănaţi către capătul aleii, aruncă o ultimă privire către berărie şi spune mai mult pentru el: „Mi-e greu şi mie să vorbesc despre astea, parcă nici nu mai sînt om”.

Sursa:
Tiberiu Coşovan – Monitorul de Suceava
Cătălin Hopulele – Opinia Studenteasca

„New York Times“: Gura Humorului, locul în care arta şi credinţa se reunesc

2009-11-10T21:23:00.006+02:00

Ziarul „The New York Times“ dedică în ediţia din 7 noiembrie, la secţiunea Călătorii, un amplu material despre Bucovina. Autoarea Ruth Ellen Gruber descrie plastic frumuseţile zonei, peisajele şi mănăstirile care au fascinat-o în drumul ei prin România.

Jurnalista de la „New York Times“ a ajuns în Bucovina pentru a face o documentare despre arta mormintelor evreieşti. Ruth se declară copleşită de frumuseţea mănăstirilor din zonă, mai ales a picturilor de pe pereţii acestora.„Am fost în Bucovina pentru o cercetare a artei mormintelor evreieşti şi am petrecut multe ore fotografiind sculpturile de pe mormintele din cimitirele din Rădăuţi şi alte oraşe. Dar, călătorind cu maşina, am văzut aceste extraordinare locaşuri de cult. Bucovina este un adevărat izvor de artă şi cultură, cu un tezaur religios şi monumental aparte. Mănăstirile, construite în secolele XV-XVI, pe vremea invaziilor otomane, şi pictate manual, sunt simboluri ale creştinismului ortodox.

Frescele de pe pereţi, capodopere ale picturii bizantine, spun poveştile sfinţilor şi ale eroilor din vremuri trecute“, scrie autoarea articolului în „The New York Times“.„Aşezată între dealuri, Mănăstirea Suceviţa este locuită astăzi de câteva zeci de măicuţe. Pe pereţii bisericii din mijlocul mănăstirii sunt picturi din anii 1600. Extraordinară este şi fresca unde este ilustrată Judecata de Apoi, de la Mănăstirea Voroneţ, aflată la câţiva kilometri de oraşul Gura Humorului“, descrie jurnalista.Ea spune că după ce a vizitat aceste locuri a ajuns să fie de aceeaşi părere cu un bursier român în Statele Unite, care scria că „Bucovina este unul dintre acele tărâmuri binecuvântate“.Autoarea aminteşte şi despre locuitorii zonei, păstrători de tradiţie, dar şi adepţi ai noutăţilor. „Bucovina este o lume de poveste unde vechile sate şi ţăranii autentici se îmbină cu industria de azi. Dacă vii în Bucovina, poţi alege camere primitoare la pensiuni, care nu sunt scumpe, şi te poţi delecta cu mâncărurile tradiţionale delicioase“, încheie ziarista articolul din „The New York Times“.

Sursa: Cotidianul

Humorenii de la Divertis

2009-10-30T13:34:00.018+02:00

Nu mai reprezintă nici un secret pentru nimeni că trei dintre membrii grupului Divertis sunt din Gura Humorului, mai ales că în ultimii ani i-am putut vedea pe scena din centrul oraşului cu ocazia festivalului “Umor la Gura Humorului”. Fie în postura de invitaţi cu tot grupul Divertis la emisiunea Duminica în familie de la Voroneţ, fie în cea de primari interimari al oraşului Gura Humorului pe durata festivalului sau în cea de prezentatori ai festivalului, cei trei au revenit cu drag la locul de baştină. Şi ce mijloc mai bun ar fi de ai prezenta decât ai lăsa pe ei înşişi să o facă cu umorul lor binecunoscut.

Catalin Mireuta

Draga cititorule,
Daca vreodata vei ajunge la aceasta pagina, atunci afla despre mine ca sunt bine, ceea ce iti doresc si tie, familiei tale, vecinilor tai, tarii si continentului in care traiesti.
Si mai afla despre mine ca sunt un scorpion cu ochi caprui, nici tanar nici batran, nici inalt nici scund, nici gras nici slab, bun la suflet si degraba varsatoriu de bere, nevinovat.
Sunt absolvent al unei scoli tehnice deoarece, cand faceam liceul umbla vorba ca degeaba ai tactica daca nu stii tehnica.
Ca membru al grupului Divertis am interpretat de-a lungul si de-a latul timpului roluri care mi-au facut mare bucurie, desi arareori personajele intruchipate aveau o inteligenta de invidiat.Am fost "Ecaterin Teodoroiu", puscas paraias in satul Razboieni, primul sat intrat in NATO din Romania, crescator de albine mici oarbe de beci in Asociatia Crescatorilor de Animale Mici fara Frontiere, "Hentel" din basmul "Hentel si Gretel", "Manole" din "Mesterul Manole", si "Vlahopol" din serialul radiofonic "Viata la tara" si multe altele. Acum sunt "Sobar Sarif" din basmul "Cei trei zidarusi" si inca un personaj surpriza, pe care il voi boteza in turneul din toamna aceasta.
In rest pot sa va spun ca ma pregatesc de iarna. M-am decuplat de la reteaua de incalzire centrala, apa si curent electric, am sudat obloanele la geamuri, am scos gresia si faianta pentru ca ingheata si alunec pe ea si mi-am mai cumparat si suba. Daca n-o sa pot si n-o sa pot rezista de frig atunci o sa-mi iau un bilet de avion si-o sa plec in Florida.
Dragii mei, ma uit la ceas si nu vad nimic. E intuneric. Cred ca s-a facut tarziu. Probabil ca si din cauza aceasta am scris atat de urat. Daca nu intelegeti ceva, lasati-mi mesaj la "Cuscuta postala" si va lamuresc eu imediat.
Va salut cu mult respect, Al dumneavoastra Catalin Mireuta.

Nume: Mireuta
Prenume: Catalin
Data nasterii: 31-Octombrie-1959
Zodia: Scorpion
Inaltime: 1.78 m
Greutate: 80 kg
Ochii: caprui
Par: saten
Purtator de barba: da.
Locul nasterii: Gura Humorului, jud. Suceava
Studii:
1966-1974: Scoala Generala Nr.2 Gura Humorului
1974-1978: Liceul de Cultura Generala Gura Humorului
1978-1980: Stagiul Militar Radiolocatie
1980-1985: Facultatea de Constructii Bucuresti - constructii industriale, agricole si civile
1985-1988: Stagiatura la "Antrepriza Constructii Montaj" Calarasi
Februarie 1987: Debut in "Grupul Divertis" la "Serbarile Zapezii - Izvorul Muresului"
1989-1990: Inginer proiectant la Trustul de Constructii Montaj Minier Bucuresti
Octombrie 1990-...: Redactor la departamentul de Muzica-Varietati al TVR.
Placeri: muzica, sport-tenis, basket, automobilism
Pasiuni: grupul Divertis, meseria de zi cu zi

Doru Antonesi

Autoportret al umoristului ca Personal Computer
Iubite navigatorule,
Vine o vreme pe Internet, cand un umorist nascut in 1959 trece de la fantasmele erotice la fantasmele clocotice si apoi la fantasmele tehnice, electrotehnice si electrocasnice. Privind in lumea virtuala, plina de magazine si hoti virtuali, eu vad ca nu vad nimic. Si dupa ce am umplut fisiere cu glume, unele sarate, altele nu, ca trebuie si bolnavii de rinichi sa guste ceva, ma uit ca hackerul la poarta noua a serverului. Dupa atata vreme, creierul merge ca un microprocesor la 50 de herti. Memoria RAM - asa e mica si trebuie sa fac SWAP-uri dese pe caietele hard vechi. Pentru inspiratie mai merge un overclocking. Am un program bun: doua sprituri dimineata, doua la pranz si zece seara. Frecventa se duce la 100 de herti si mintea-ti sta in loc. Ma uit in BIOSgrafie si zic: sa dau un reset si sa incarc iar cand au aparut pe piata romaneasca umoristi cu interfete groase, cu acces direct la memoria colectiva pe bancuri fara perdea? Pai daca bag un soft nou si strang din floppy dinti poate merge. Doar nu ne "DVD et impera" televiziunea cat nu ne da peste BOOT publicul. Hai c-a incarcat driverele, trebuie sa pornesc imprimanta. La treaba tinere, ca reteaua merge! SPACE tie pe disc, navigatorule! SPACE tie!
Nume: Antonesi
Prenume: Dorin-Radu
Data nasterii: 28-August-1959
Greutate: 72 kg
Locul nasterii: Gura Humorului, jud. Suceava
Stare civila: casatorit, un copil-fata-Aminia
Studii: Facultatea Electrotehnica Iasi, sectia Electronica si Telecomunicatii, specializarea: Telefonie-Telegrafie
Inaltime: 1.78 m
Ten: caucazian
Fatza: ovala
Par: alb-negru
Ochii: verzi
Ocupatie actuala: artist si scriitor liber-profesionist
Pasiuni: literatura, literatura SF, literatura politista, bridge, privit la televizor, cinematografie, muzica pop-rock
Sporturi: tenis de camp, basket, sah
Orientare politica: dreapta centru-dreapta

Florin Constantin

Nascut pe dulcile plaiuri ale Bucovinei, bunul dumneavoastra prieten Stamina,roman prin tot ce-si doreste dar mai ales prin tot ceea ce-a agonisit pana acum, se prezinta la intalnirea cu cititorii: - Sunt un om bun, 1,87m, par saten, ochi caprui, nu mai destept decat Goethe da' nici mai prost dacat sublocotenentul Tanase de la Circumscriptia 135 Politie, mult mai sarac decat Viorel Hrebenciuc da' probabil mai bogat decat nea' Misu,ala care sta si cerseste in fata Mirtropoliei.Ca om casatorit cel mai bine mi-a fost atunci cand eram divortat,ca inginer am reusit cel mai bine ca redactor de revista si ziar iar ca scriitor cel mai bine mi-a mers atunci cand eram director la radio.Cand sunt cu "Divertis"-ul la spectacol ma gandesc la aparitia celei de-a doua carti("Poveste din Cartierul de Est"),cand filmez la televiziune ma gandesc la emisiunile saptamanale sustinute la Radio "Europa Libera" sau Radio "Nord-Est" iar cand sunt in studioul de inregistrari muncind la o noua caseta audio, ma gandesc la emisiunile in curs de aparitie la "PRO TV" sau "TVR". Intre munca la ziar, la radio,la televiziune si la cei 2 copii pe care mi-i doresc atat de mult, n-am timp sa ma plictisesc si nu pot decat sa ma bucur ca sunt sanatos. Am ca deviza in viata deviza colegilor mei din "Divertis": "Esti cu Stemy / Nu-s problemi ! "

Data nasterii: 07.05.1958, orele 16.30.44 GMT, 19.30.44 ora Moscovei, 18.30.44 ora Bucurestiului, dupa 6 seara la Gura Humorului.
Locul nasterii: Gura Humorului, 6842 Km V de Moscova, 553 km N de Bucuresti, 11655 km E sau 55345 km V de Washington.
Studii: Gradinita Humor (rezultate exceptionale), Sc. Gen. Nr. 1 Iasi (premiul I anual), Lic. Nr. 3 "C.Negruzzi" Iasi (premiul 1 în nici un an), Facultatea de Electronica si Telecomunicatii Iasi (câstigator de olimpiade internationale de specialitate la Berlin, San Francisco, Paris, Londra, New York, Acapulco, Las Vegas, Sidney, niciodata), scoala profesionala de naveta Iasi-Vaslui, cursuri de ziaristica si radio, cursuri de apa spre vecinul de jos (1995, 1996, 1998) si dinspre vecinul de sus 1996.
Functii ocupate - modeste si prost platite: inginer, sef statie, sef retea, director, redactor, scriitor, reporter, corespondent, preparator, etc.
Functii înalte ocupate si prost platite: preot, mitropolit, plutonier, colonel de politie, ministru de finante, doctor, profesor, senator, precum si multe alte roluri interpretate pe scena, la radio si la televizor.
Starea civila: serios, neserios, serios, casatorit, neserios, divortat, neserios, serios, casatorit. Cunostinte si experienta temeinice.
Sotii: Pamela Anderson, Claudia Schiffer, Michelle Pfaipfer, Sharon Stone, Britney Spears, niciodata, Iuliana Constantin în prezent.
Domiciliu stabil: Iasi 35,5%, Bucuresti 40,5%, Intercity 15,5%, Mercedes cu numar de VS 5,5%, VolksWagen cu numar de IS 1,5% si Rover cu numar de Bucuresti 1,5%.
Venituri: bilunare de la Bucuresti la Iasi, anuale de la Timisoara, Cluj, Oradea, Galati la Bucuresti, la 2 ani de la Koln si sporadic de la New York, Detroit, Chicago, Toronto, functie de plecaturi.
Cunostinte sus si foarte sus puse: soacra la etaj 4, verisor la etj. 7, Toni Grecu la etj.8 si verisoara la etj. 68 (Toronto).
Starea de sanatate: în totala opozitie cu starea de boala.
Pasiuni: scrisul, cititul, Internetul, fumatul, femeia.
Vicii: scrisul, cititul, Internetul, fumatul, femeia.
Orientare politica: PDSR la masa, PNTCD pe strada, PRM la baie, PNL în vizita, UDMR la serviciu si PD în pat.
Mosteniri: vile si cabane de vacanta la Sinaia, Brodina, Iasi, Mogosoaia, Snagov, masini Mercedes SLK, Peugeot Prometeu, Pontiac Montana, conturi în dolari la Deutsche Bank, Cheese Manhatan Bank si Swiss Bank, toate urmând a fi primite de la mama imediat dupa ce i se vor înmulti si-si va putea retrage cei 1 500 000 de lei depusi în 1999 la FNI.

Grupul Divertis

Multi oameni se intreaba : exista vreun motiv anume pentru care ax2+bx+c=0 ? De ce forta este egala cu masa ori acceleratia ? Este o ratiune secreta datorita careia 5 lei adunati cu 5 lei nu fac NICIODATA 10 dolari ? Grupul Divertis a obtinut un algoritm care se aplica intrebarilor de orice natura : la intrebarile afirmativ-imperative se raspunde cu DA, la intrebarile negativ-imperative se raspunde cu NU. Dar pana a ajunge aici drumul a fost lung si cum se stie calul moare de drum lung si prostul de grija altuia. Mergand mai departe vom afla cu totii in ce categorie ne incadram.
1981 IASI - Berea costa 3 lei, cotletul de porc 15.Intr-o casa conspirativa Toni Grecu aduce la cunostinta lui Florin Constantin si Doru Antonesi, colegi de facultate ca au infiintat toti trei grupul Divertis. Ceilalti doi sunt incantati ca n-au fost consultati inainte, evitandu-se posibilitatea ca sa spuna nu. Spiritual vorbind era o uniune dintre un francofon, un francmason si un franciscan. Material vorbind era un esec, primii bani vor fi castigati doi ani mai tirziu, in shimb au fost foarte putini. La Serbarea de Iarna a Facultatii de Elecrotehnica cei trei apar individual cum ii sta bine unui grup in formare.
1982 Berea 6 lei, cotletul de porc 30.Trio-ul produce un prim moment scenic : "Televiziunea" care ia Premiul I la grupuri satirice la Festivalul Umorului C. Tanase de la Vaslui. Se transmit din greseala 2 minute la Televiziunea Romana. Se face o filmare completa pentru Revelionul Tineretului, netransmisa pe post, evident. Grupul Divertis scrie si interpreteaza pe scena, din inconstienta, un alt moment: "Cenaclul de Noapte". Se scriu noi numere individuale: "O zi din viata mea" x 2 bucati, cate o bucata de Toni Grecu si Doru Antonesi si "Boierul si Argatul" de Florin Constantin. In vara se produce primul din seria numarabila de interviuri ale grupului din ciclul "Eu te-am facut, eu te omor" dedicat zilei de 8 Martie. In toamna apar primele si legendarele basme Divertis : basmul arab, basmul chinezesc, basmul rusesc, basmul eschimos si basmul american, numite exact cum le-am numit. In jurul nucleului pozitiv al grupului incep sa graviteze, calcand legile fizicii, electronii tot pozitivi Cristian Gretcu, Silviu Petcu, Valentin Darie. Spectacole in Iasi, Galati, Craiova.
1983 Berea 12 lei, cotletul de porc 45. Grupul Divertis are sase membri si incepe sa-si largeasca cifra de afaceri, deocamdata numai prin productie. Apar primele scenete din legendara serie "La" : La Cinema, La Restaurant, La Scoala si La Tribunal. Pentru o vreme apar doua si singurele persoane de sex opus : Carmen Paun si Luminita Ciubotariu in ordinea aparitiei si disparitiei . Am incercat, nimeni nu poate spune ca nu. Grupul coopteaza doi noi membri : Valentin Gora si Doru Parcalabu. De undeva apare si Ghighi Bejan conducand in lupta vijelia-ngrozitoare care-l calca in picioare, adica Grupauh Bucuresti. La FACS, faza finala la umor studentesc, grupul Divertis ia locul I la grupuri si primele doua locuri la individual, la grup castigand cu "Fat-Frumos si ... Mariana Cosinzeana" . Spectacole in toate taberele studentesti, Serbarile Marii - Costinesti, Serbarile Zapezii - Izvorul Muresului.
1984 Sau inceputul sfarsitului. Berea si cotletul ca in anul anterior. Grupul Divertis la apogeul perioadei lui studentesti, pe alocuri un fenomen umoristic al acelor ani. Spectacole in toate zonele tarii,cu restrictii de aparitie : Ritmuri studentesti, Cenaclul Flacara, spectacole profesioniste rock. Din pacate membri fondatori termina facultatea si pleca in productie.
O ultima zvacnire : in 1985 Cristian Gretcu formeaza ah-hoc grupul Distractis cu Silviu Petcu, Valentin Darie, Valentin Gora si Doru Pacalabu. Pe un text al "batranilor grupului" iau premiul I la FACS faza finala Cluj cu "Sedinta". Din perioada studenteasca au ramas peste 25 de momente individuale, peste 20 de momente de grup si scenete, peste 28 de parodii diferite. Pe bune si pe numarate.
1986-1987-1988-1989 decembrie Ani grei, salam cu soia, salarii de stagiari, teroare ideologica, imbecili care creadeau ca era mai bine sub Gheoghe Gheorghiu-Dej si care azi cred ca era mai bine sub Ceausescu. Putine bucurii : intra in grup in 1986 Ioan Gyuri Pascu si Catalin Mireuta, intr-un fel chiar Ghighi Bejan si I.T.Morar. Apar acum celebrele momente improvizate tip interviu si datorita lui I.G.Pascu apar momente muzicale. Grupul moare incet dar nu se preda. Toni Grecu si Doru Antonesi fac o tentativa de a intra in lumea autorilor de comedie cu spectacolul "Asta seara stau acasa" jucat la Teatrul Mic si piesa in 3 acte "Adio belles vacances" sau "Casatoria" ramasa pana azi in sertar. Toni Grecu mai scrie 2 scenete : "Acolo timpul se masoara in metri cubi" si "Hotii la dude" - jucate de grup dupa Revolutie. Munca multa, bani deloc in continuare.
1990-'91-'92-'93-'94-'95-'96 Poporul scutura dictatura, dar nu prea tare. Infuzia de oxigen, metaforic vorbind, dinamizeaza grupul Divertis scotandu-l din amorteala. Grupul apare la televiziune dobandind o popularitate surprinzatoare pentru unii. Organizandu-se incet-incet, singuri, cei 12 membri traiesc in fiecare an o noua tinerete. Peste 30 de emisiuni televizate printre care "Prototiptilul", "Cantarea Romaniei libere", "Twin Pics", "Teapa", "Actualitati I", "Actualitati II", "Revelionul", "Divingo", "Corlate I", "Corlate II", "ProVot Show I" si "ProVot Show II".Prima caseta video "Ce s-a intamplat in ultimii 5 ani", 3-4 casete video-pirat, 4 casete audio, peste 10 formule de spectacole diferite - live, cu circa 70 de reprezentatii anuale în tara si Bucuresti, plus doua turnee cu 15 spectacole în diaspora româneasca nord-americana. Apare si primul proiect major de radio: DIVERTIS RADIO SHOW, o emisiune saptamânala, retransmisa în aproximativ 30 de orase din întreaga tara.
'97-'98-'99-2000 Poporul nu întelege de ce a ales schimbarea, dar nu se schimba nimic, sau aproape nimic. Durerile tranzitiei sunt alinate de mângâierile telenovelelor. Reprezentatii o data pe an în principalele orase ale tarii. Al treilea turneu în S.U.A. si Canada. Primele doua turnee în Germania. Pe INTERNET apare pagina www.divertis.ro. Noi casete video: „DIVERTIS la ProTV", vol. 1 si 2; noi casete audio; emisiuni de televiziune: „Inwestitorii Primaverii", „DIVERTIS Martishow", „DIVERTIS Vot Show", "DIVERTIS Talk Show pe pâine", „Premiile Politichia de margaritar" 1999, 2000, „DIVERTIS Pacalishow", s. a. În 1998, din colaborarea cu CONNEX GO! se naste DIVERTIS RADIO BLITZ, o emisiune de radio transmisa zilnic pe o retea de peste 70 de posturi FM din întreaga tara. Lung metrajul artistic „E jale, deci…" demareaza în tromba, dar moare subit din cauza „golului de aur" financiar, lasând în urma un excelent scenariu de comedie, cu pretext istoric.
2003-2009 In 2003, Divertis a inceput colaborarea cu Antena 1, unde grupul a realizat "Divertis Park", "Piata Divertis", "Divertis Mall" si "Animat Planet Show".
2009 "Pasul facut de Divertis spre Pro TV este un moment important, decisiv, chiar hotarator, care s-a desfasurat urmand indemnul istoric: «Romani, va ordon, treceti PROtul!» Si l-am trecut. Sunt multe de spus, si mai ales de ras, criza e in toi, purceaua e moarta in cotet, iar politicienii profita de faptul ca suntem in vacanta si vor sa ne ia locul cu supercomedia pe care o fac...", a declarat Toni Grecu.
Dupa ce au crescut odata cu tara, acum membrii grupului îmbatrânesc odata cu ea. Toate aceste perioade sunt legate între ele prin „stilul de umor DIVERTIS", un umor pe care va lasam pe dumneavoastra, ca spectatori, sa-l teoretizati, noi pastrându-ne placerea de a-l face. Oficial, va anuntam ca „Istoria DIVERTIS continua". Si, nu uitati, „Desi omul se împotriveste, inteligenta contraataca".

Fragment dintr-un interviu cu Cătălin Mireuţă din ziarul Adevărul:
Catalin Mireuta, vreau sa te intreb in ce masura activitatea ta desfasurata de atatia ani impreuna cu grupul Divertis are legatura cu faptul ca te-ai nascut in Gura Humorului?
- Nu stiu... Daca ar fi sa glumim, am zice ca ar fi fost ceva... ma rog, sa facem ceva... sa ne agatam de o coincidenta de nume. Dar asta ar insemna ca n-ar fi valabil si pentru ceilalti membri ai grupului care au atat de mult umor si nu sunt nascuti la Gura Humorului, ci sunt nascuti la Iasi, Piatra Neamt, Agnita sau Vaslui, atunci trebuie sa cautam si pentru ei o explicatie. De ce ei au la fel de mult umor sau poate chiar mai mult ca noi, astia nascuti in Gura Humorului, cei trei humoreni.

Pizza a la Gura Humorului

2009-10-21T16:29:00.025+03:00

Click pe imagine pentru mărire

O pizza cum numai la Gura Humorului poţi să găseşti! Cât despre calitatea acestei pizza trebuie să recunosc că nu ştiu nimic, dar ideea de marketing este senzaţională. Nu pot să mai spun decât "Poftă bună!".

Rixi Markus şi excelenţa în bridge

2009-10-19T18:31:00.012+03:00

Întreabă orice jucător care a fost cea mai bună jucătoare de bridge din Europa şi vei primi, aproape invariabil, acelaşi răspuns: Rixi Markus. A fost una dintre cele mai spectaculoase şi mai bune jucătoare, câştigând şapte titluri europene şi patru titluri mondiale pentru britanici şi devenind, astfel, prima femeie Maestru la nivel mondial. Înainte de al II-lea Război Mondial, câştigase alte două titluri europene şi unul mondial pentru Austria.
S-a născut la 27 iunie 1910, sub numele de Erika Scharfstein, într-o familie de evrei înstăriţi din Gura Humorului, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar. În 1916, familia se refugiază din calea invaziei ruse, stabilindu-se, în cele din urmă, la Viena. Acolo, până la vârsta de 10 ani, Erika obişnuia să joace whist; doi ani mai târziu, însă, în timpul unei vacanţe în Olanda, alături de un unchi, învaţă jocul de bridge. La întoarcere, a păstrat secretă pasiunea pentru acest joc socotit „nepotrivit pentru o domnişoară”.
Erika a urmat un pension de domnişoare în Dresda, căsătorindu-se la doar 18 ani cu Salomon Markus, un producător de încălţăminte de două ori mai în vârstă, şi el practicant al jocului de bridge. În 1929, s-a născut Margo, fiica celor doi a căror căsnicie, însă, nu a durat. „Salo”, gelos pe abilităţile soţiei sale, a acuzat-o că flirtează cu partenerii de joc de la Vienna Bridge Club.
După a treia ediţie a Campionatului European de Bridge din 1934, în anul următor, Erika se alătură echipei feminine a Austriei pentru prima ediţie a Campionatului European destinat echipajelor feminine. Austria a câştigat primele două ediţii ale concursului, apoi a obţinut şi o victorie extraordinară la prima ediţie a Campionatului Mondial pentru femei desfăşurat la Budapesta, în 1937.
La câteva zile după intrarea lui Hitler în Austria (11 martie 1938), Erika îşi ia fiica, 200 de şilingi şi câteva trofee de bridge şi fuge cu trenul, înşelând autorităţile, trecând prin Belgia, Germania şi ajungând la Londra, acolo unde erau stabiliţi părinţii săi din 1936. Rixi a lucrat ca translator pentru Crucea Roşie, suplimentându-şi, astfel, câştigurile de la masa de joc.
În perioada următoare, nenorocirile s-au ţinut lanţ: sora ei a pierit într-un lagăr de concentrare, tatăl i-a murit într-un accident de maşină, iar partenerul său, Walter Carr, s-a stins în urma unei hemoragii craniene.
În 1950, Rixi dobândeşte cetăţenia britanică şi se alătură echipei feminine, câştigând Campionatul European de şapte ori, începând cu ediţia din 1951 de la Veneţia. Atrunci, echipa formată din ea şi Doris Rhodes era gata să piardă jocul împotriva Danemarcei, soluţia salvatoare fiind găsită de căpitanul echipei care i-o alătură lui Rixi pe Fritzi Gordon. Cele două au câştigat meciul, aducând titlul britanicilor. Astfel a luat naştere una dintre cele mai spectaculoase şi controversate echipe. Departe de masa de joc, Rixi era o persoană foarte placută şi iubitoare, o prietenă loială, gata oricând să dea o mână de ajutor, dar parteneriatul cu Fritzi Gordon a fost unul dintre cele mai energice şi conflictuale din bridge, cele două fiind supranumite „Frisky şi Bitchy”. În 1962, ele au câştigat Campionatul Mondial atât la „perechi”, cât şi la „mixt”, iar doi ani mai târziu au cucerit titlul olimpic la New York. La ediţia din 1974 a Campionatului Mondial pentru Perechi din Las Palmas, cele doua puteau fi auzite certându-se din cele mai îndepărtate colţuri ale încăperii, dar au câştigat cu un avantaj care nu a mai fost egalat niciodată de atunci. Ultimul concurs important câştigat de cele două a fost Campionatul European din 1975. În acelaşi an, Rixi a primit distincţia MBE (Member of the British Empire) „pentru servicii aduse bridge-ului”. După Olimpiada din 1976, echipa Rixi-Fritzi s-a destrămat. După moartea fiicei sale răpusă de cancer, Erika nu a mai jucat niciodată în competiţii internaţionale, dar a rămas o figură obişnuită a Congreselor din Europa.
Rixi a trăit o poveste de dragoste cu Harold Lever (ulterior Lord), ministru în cabinetul Wilson, de asemenea jucător de bridge. Ea este cea care a lansat întrecerea anuală de bridge între Camera Lorzilor şi Camera Comunelor – manifestare devenită tradiţională şi care se desfăşoară şi în prezent.
Poveştile despre Rixi sunt de domeniul legendei. Replicile sale, întâmplările controversate în care a fost implicată (inclusiv un caz de calomnie) au creat imaginea unei personalităţi spectaculoase. Prietenii săi o catalogau drept o fiinţă caldă şi generoasă, însă lucrurile se schimbau la masa de joc, acolo unde concentrarea sa era de neclintit, iar criticile sale se îndreptau chiar şi către cei mai buni jucători.
Din 1955 până la sfârşitul vieţii (1992), Rixi a semnat editorialele de bridge din The Guardian, iar după 1975 a colaborat cu London Evening Standard. A scris 12 cărţi de bridge, precum şi o autobiografie. Recunoscută drept cea mai bună jucătoare de bridge din Europa, ea a fost prima femeie care a obţinut titlul de Maestru Mondial conferit de Federaţia Mondială de Bridge şi a ocupat prima poziţie a clasamentului mondial de la instituirea acestuia, în 1974 şi până în 1982. A fost numită „Personalitatea anului 1974” de către International Bridge Press Association şi i s-a conferit titlul MBE (Member of the British Empire), distincţie oferită de regina Marii Britanii, pentru contribuţii la jocul de bridge, un an mai târziu.

Titluri:
1935 Campionatul European pentru Femei
1936 Campionatul European pentru Femei
1937 Campionatul Mondial pentru Femei
1951 Campionatul European pentru Femei
1952 Campionatul European pentru Femei
1957 Master Perechi
1959 Campionatul European pentru Femei
1961 Campionatul European pentru Femei, Cupa de Aur
1962 Campionatul Mondial pentru Perechi; Campionatul Mondial Mixt
1963 Campionatul European pentru Femei
1964 Campionatul Mondial pentru Perechi
1966 Campionatul European pentru Femei
1974 Campionatul Mondial pentru Perechi
1975 Campionatul European pentru Femei

Cărţi:
Aces and Places
Better bridge for club players (cu Terence Reese)
Bid boldly, play safe
Bridge around the world
Bridge table tales
Bridge with Rixi
Common-sense bridge
Improve your bridge
Play better bridge
The Rixi Markus Book of bridge
More deadly than the male
A vulnerable game: the memoirs of Rixi Markus (cu David Mountfield), Collins, London 1988.

Epopeea Nicolaiciuc - “ţarul” de Humor sau „contele” de Pojorâta

2009-10-03T19:53:00.015+03:00

Dupa ani de zile de cind a fost dat in urmarire generala, Mihai Necolaiciuc, omul care a reusit sa fure de la statul roman o suma fabuloasa, de peste 100 de milioane de dolari, a fost prins de americani pentru sedere ilegala. Nu, in tot acest timp Necolaiciuc nu s-a evaporat ca un abur, ci a trait pe picior mare in insorita Florida, probabil fara griji, la umbra complicitatii unor nume grele, caci locomotiva cu ajutorul careia s-au furat atitia bani nu era condusa, cu siguranta, doar de fostul director al CFR.Mihai Necolaiciuc, „Ţarul” CFR-ului, a fost arestat, de agenţi federali americani, în West Palm Beach, Florida, dar nu pentru acuzaţiile pe care i le aduc românii, ci pe motiv de încălcare a legilor imigraţiei. Aici fostul director general, care e acuzat oficial de un prejudiciu total de 111 milioane dolari în 16 dosare penale, deţinea două apartamente de 400.000 de dolari din City Place Tower unde trăia liniştit de ani de zile.
Necolaiciuc a risipit banii CFR-ului prin achiziţii inutile şi aberante, cu preţuri umflate de zeci de ori. Aşa au ajuns să se cumpere pentru calea ferată costume de scafandru, trandafiri de 1 milion de euro sau şuruburi cu milioane de lei vechi bucata. Totuşi, culmea activităţii lui Necolaiciuc a fost modernizarea complexului Astoria din Snagov. Aici, doar pentru piscină s-au cheltuit 1.5 milioane de euro, în condiţiile în care întregul complex este evaluat azi la 1.3 milioane de euro. Necolaiciuc a fost promovat şi adus la Bucureşti de pedelista Anca Boagiu şi păstrat în funcţie de pesedistul Miron Mitrea. Urmărit internaţional de doi ani, fostul director a fost „săltat” pentru încălcarea legii americane a imigraţiei după ce ziarul american The Palm Beach Post s-a interesat de situaţia sa. Deocamdată, autorităţile americane şi Interpolul refuză să dea detalii despre arestare şi despre o eventuală expulzare a lui Necolaiciuc.
Demersurile efectuate de autorităţile române pentru arestarea şi extrădarea lui Necolaiciuc au rămas fără rezultat, însă, la doar câteva zile după ce reporterul The Palm Beach Post s-a interesat de Necolaiciuc, acesta a fost „săltat” pentru încălcarea legii americane a imigraţiei. Adică, pentru şedere ilegală pe teritoriul SUA.
Deocamdată, autorităţile americane şi Interpolul refuză să dea detalii despre arestare şi despre o eventuală punere sub acuzare a lui Necolaiciuc, cu atât mai puţin despre o eventuală extrădare. Conform poliţiştilor americani, în urmă cu 6 zile nu exista încă un mandat de arestare pe numele lui Necolaiciuc. La finalul mandatului lui Necolaiciuc, CFR avea datorii de aproape 20.000 de miliarde de lei vechi (500 de milioane de euro)

Cum s-a ajuns de la acuzare la arestare
4 februarie 2005, ora 14.27. Vama Albiţa: Mihai Necolaiciuc iese din ţară cu un BMW cu numerele de leasing B 7739, însoţit de Florian Buşcă, utilizatorul maşinii, fin al ministrului Mitrea (care i-a botezat fata), patron al unor societăţi implicate în afaceri cu CFR şi de şoferul Alexandru Pană. Cei trei s-au legitimat cu paşapoarte turistice spunând că destinaţia lor este Chişinău. Buşcă şi şoferul au revenit în România 2 zile mai târziu.
20 octombrie 2006. La propunerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Judecătoria Sectorului 1 a emis mandat de arestare preventivă în lipsă, pe o perioadă de 30 de zile, faţă de Necolaiciuc Mihai.
6 decembrie 2006. Necolaiciuc este dat în urmărire internaţională de către Centrul Interpol Lyon (Franţa), acuzat de o fraudă de 27 de milioane de euro, alături de fostul secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Traian Panait.
5 martie 2007. Pe numele fostului director al CFR SA sunt deschise 32 de dosare penale. Alături de Necolaiciuc sunt învinuite alte 29 de persoane, printre care Mihail Gabriel Misir - fost director comercial, Viorica Olăeru - fost director economic, Octavian Costea - fost consilier juridic, Alexandru Nicolae - fost şef serviciu aprovizionare, Crăciun Orlando - fost director tehnic, Viorel Scurtu -fost director al Direcţiei Linii. Prejudiciul total era estimat la 2715 miliarde de lei vechi (80 de milioane de euro).
1 martie 2007. Judecătoria Sectorului 1 al Capitalei emite un mandat de arestare european pe numele lui Necolaiciuc.
14 martie 2007. Viorel Spânu, avocatul lui Necolaiciuc, contestă cele 3 mandate de arestare emise pe numele clientului său. Dosarul lui Necolaiciuc a ajuns la 142 de volume.
16 martie 2007. Judecătoria Sectorului 1 mai emite un mandat de arestare preventivă şi un mandat de arestare european pentru Necolaiciuc, contestate şi acestea cu recurs de avocatul ex-directorului CFR.
21 martie 2007. Tribunalul Bucureşti anulează primul mandat de arestare emis împotriva lui Necolaiciuc (emis în 20 octombrie 2006).
Pe cale de consecinţă şi primul mandat internaţional este anulat.
Unul din motivele anulării mandatului: în procesul-verbal al şedinţei în urma căruia fusese emis mandatul de arestare, la pagina 35, se preciza că Mihai Necolaiciuc a fost în sala de judecată şi nu a cerut recurs! Necolaiciuc era, însă, fugar, în străinătate
16 aprilie 2007. Poliţia Română primeşte o nouă informaţie privind prezenţa lui Necolaiciuc în SUA.
Mai 2007. Informaţia este confirmată de Interpol Viena. Necolaiciuc primise viză turistică emisă de autorităţile SUA, pentru perioada februarie-august 2007. Domiciliul declarat este în Miami, Florida, unde a şi fost prins.
Decembrie 2007. Americanii cer fotografii şi amprente pentru investigaţii privindu-l pe Necolaiciuc. Poliţia română trimite probele, fără a primi vreo precizare suplimentară.
Ianuarie 2008. Poliţiştii români obţin din nou informaţii privind prezenţa lui Necolaiciuc în SUA, de această dată cu elemente concrete - adresa, număr de telefon, nu primesc niciun răspuns de la americani.
Noiembrie 2008. Fostul şef al Poliţiei Naţionale, chestorul Dan Valentin Fătuloiu, ataşat de afaceri interne la Washington, face o nouă solicitare privind rezultatele verificărilor, nu primeşte niciun răspuns.
Iunie 2009. Autorităţile americane îl capturează pe Necolaiciuc.

Bugetar în România, nabab în America
Mihai Necolaiciuc s-a născut la Gura Humorului, a devalizat CFR şi a dus o viaţă de lux în Florida. Fostul şef al CFR, Mihai Necolaiciuc (57 de ani), urmărit general din februarie 2005, a locuit peste trei ani într-un cartier de lux din oraşul West Palm Beach, aflat în statul american Florida.
După ce în martie 2006, judecătorii au emis mandat de arestare în lipsă pe numele lui Necolaiciuc, acuzat că ar fi prejudiciat statul cu peste 50 de milioane de euro, fostul şef de la CFR a contestat în scris decizia, considerând-o nedreaptă. De atunci, nimeni nu l-a mai văzut, iar localizarea fugarului s-a dovedit a fi imposibilă, deşi Poliţia Română l-a dat în urmărire internaţională încă din octombrie 2005. „Ţarul“, decorat cu „Steaua României“Uns director la CFR SA, în anul iulie 2000, Mihai Necolaiciuc şi-a căpătat în scurt timp „titulatura” de „Ţarul”, din cauza atitudinii sfidătoare pe care o afişa faţă de angajaţi. În scurt timp de la numire, Necolaiciuc a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a statului: Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler. Titlul i-a fost acordat de către preşedintele Emil Constantinescu, la propunerea Ministerului Transporturilor, de Ziua Naţională a României, 1 decembrie 2000. Trei ani mai târziu, în octombrie 2003, Necolaiciuc demisiona din funcţie fără prea multe explicaţii. Cel mai mare „tun“ dat la stat. Verificările ulterioare la compania pe care o condusese au scos la iveală prejudicii imense, iar numele lui Necolaiciuc a devenit număr de dosar penal la DNA. În februarie 2005, fostul director al CFR a părăsit România. Oficial pleca la tratament în Austria. A lăsat în urma sa, însă, peste 300 de volume de dosare penale şi un prejudiciu, care numai în două dosare depăşeşte 50 de milioane de euro. Acesta este cel mai mare „tun“ dat statului român. Procurorii mai au însă în lucru alte trei dosare având ca obiect jaful făcut de Mihai Necolaiciuc la CFR. Conform unui contract încheiat de CFR SA cu societatea SC Liana Flowers SA, feroviarii au achiziţionat trandafiri ornamentali pentru Gara de Nord în valoare de un milion de euro! Apoi, printr-un simplu ordin, Necolaiciuc a scos, ilegal, din funcţiune şi a valorificat prin vânzare 23.000 de vagoane şi 1.059 de locomotive necasate şi neevaluate, care au fost vândute către diverse firme la preţ de fier vechi. Mai mult, fostul director este acuzat că a făcut cadou unui operator feroviar privat 10 locomotive şi 150 de vagoane. Fostul director este acuzat că ar fi încălcat legea privind achiziţiile publice referitoare la achiziţiile de materiale şi lucrări la Complexul Astoria Snagov. Prejudiciul creat: aproape 20 de milioane de euro. Astfel, el a încheiat 25 de contracte şi alte 20 de acte adiţionale cu cinci firme. Patru dintre acestea sunt controlate de omul de afaceri Dumitru Bucşaru, patronul proaspetei campioane a Ligii I de fotbal – Unirea Urziceni.
Lumi diferite-

Gura Humorului Judeţul Suceava, România, Populaţie: circa 15.900 de locuitori. Clima: temperată.Vara, 18 – 20 grade Celsius.Iarna, -18 - 0 grade Celsius.West Palm Beach Districtul Palm Beach, statul Florida, Statele Unite ale Americii.Populaţie: circa 109.000 de locuitori.Clima: tropicală.Vara, 21 – 32 grade Celsius.Iarna, 14 – 27 grade Celsius. Ansamblul rezidenţial City Place Tower Condominium în care sunt cele trei apartamente ale lui Mihai Necolaiciuc se află în zona centrală a oraşului Palm Beach din statul american Florida. Un loc cu totul diferit de Gura Humorului, acolo unde s-a născut Necolaiciuc. Fostul director al CN CFR ajunge în câteva minute pe plajele celor două mari lacuri aflate în apropiere, Clear Lake şi Worth Lake sau chiar pe malul Atlanticului. Asta în cazul în care s-a săturat de piscina generoasă aflată chiar în curtea ansamblului rezidenţial de lux. Ultimul apartament achiziţionat de Mihai Necolaiciuc la City Place Tower Condominium se află la etajul nouă şi are două dormitoare, două băi şi un living cu bucătărie inclusă.Vederea este spre insula Palm Beach şi către Oceanul Atlantic.Complexul dispune de piscină, sală de fitness, sală proprie de cinema, sală de conferinţe şi bibliotecă. Majoritatea apartamentelor sunt oferite spre închiriere pentru sume cuprinse între 900 şi 1.500 de dolari pe săptămână.Ca un adevărat boier moldovean, Necolaiciuc are şi două apartamente de închiriat pe lângă cel în care locuieşte el. Totul se întâmplă perfect legal, iar taxele şi impozitele sunt plătite la zi.

O poveste din epoca de glorie a lui Necolaiciuc
Jupinul are in mina putere, bani si o armata de slujitori. La el nu poti ajunge oricum. Nici macar pe strada pe care are o casa nu poti intra fara sa ai incuviintarea jupinului. Chiar daca aleea nu-i trece prin ograda, ci e bun public, doar jupinul iti poate deschide calea. Sau ti-o poate inchide de tot, cu pumnul in gura, prin telefon. Il stie o tara intreaga. Insa, putini stiu ca ascensiunea fulminanta a jupinului a pornit de la Iasi. Aici si-a facut primele relatii adevarate si aici a pus la cale primele afaceri cu caimac. De aici, de la Iasi s-a lansat jupinul. Il stiu toti, de la seful de statie din Radauti pina la mecanicul de locomotiva din Giurgiu. De la revizorul din Birlad pina la muncitorul necalificat din Salonta. De trei ani de zile conduce, din biroul sau de la Bucuresti, o armata de oameni care-i stau la picioare. Sint supusii jupinului. Il stiu toti, dar nu-l cunoaste nimeni cu adevarat. Este jupinul Necolaiciuc. Mihai Necolaiciuc, seful Companiei Nationale Cai Ferate, sau "presedintele" cum ii place sa fie strigat de supusi. Numele sau este rostit, cu frica, pe la colturi. Despre el n-are nimeni curaj sa vorbeasca raspicat, doua fraze coerente, fara sa se uite dupa toate colturile si sa se verifice, pina la chiloti, de microfoane. Dupa o ancheta jurnalistica desfasurata pe parcursul a citeva luni de zile, ziaristii au reusit sa afle secretele bine ferecate ale celui mai puternic om din caile ferate romane. Firele, tesute cu precizie milimetrica, conduc spre afaceri bine ticluite, pe milioane de dolari, in toate colturile tarii. Moldova, insa este de mult la picioarele lui. La picioarele lui Necolaiciuc, jupinul.
Chiar pentru multi dintre subordonatii sai, nu este decit un nume. Dar jupinul Companiei Nationale de Cai Ferate ascunde si un secret. Bine pitit, in creierul muntilor. De acolo a inceput demersul jurnalistic, de la casa omului care tine in mina transportul pe caile ferate din Romania. Destinatia: comuna suceveana Pojorita. O halta la munte. Ca sa ajungi acolo, trebuie sa treci, in ordine, prin Paltinoasa, Gura Humorului, Frasin, Molid, Vama, Cimpulung Moldovenesc. Aparent, alte halte risipite printre munti. Numai ca nimic nu e aparent cind intri pe teritoriul jupinului Necolaiciuc. Iti dai seama de acest lucru chiar de la inceputul calatoriei. Fiecare gara de pe traseu pare facuta din jeleu si turta dulce. Acoperisul este din tabla rosie ondulata, cu aparenta de tigla, ultimul racnet in materie. Fiecare geam are timplarie din aluminiu de culoarea ursului sau de un rosu aprins care parca arde. Iar peroanele sint toate pavate in caramiziu si gri, cu dale ornamentale. Panourile luminoase albastre incadreaza aparatele de aer conditionat de pe fiecare cladire a garii. In total, pina la Pojorita, sapte asemenea gari din turta dulce, de poti sa juri ca te afli in Elvetia.
O vila de vis intr-un peisaj mirific
In sfirsit, Pojorita. De o parte a soselei e gara, de cealalta o mica straduta de pamint care serpuieste spre pajistile in panta. Dar nu e numai o straduta oarecare, e straduta jupinului. Imediat ce intri pe straduta, in stinga, o biserica ortodoxa cu turle albe, impunatoare. Daca nu ar fi intre munti, ar parea disproportionat de mare pentru o comuna cu citeva sute de suflete. Asa, insa, pare sa fie mai degraba centrul gruparii de vile intre care este asezata. Spre capatul stradutei, la citeva sute de metri, o senzatie puternica de deja-vu: acelasi acoperis din tabla brun-rosiatica ondulata, aceleasi termopane culoarea ursului, aceleasi aparate de aer conditionat. Dar mult mai mult stil decit in garile prin care trecusem. Se vede ca ce avem in fata este opera unui arhitect. O cladire cu trei nivele, acoperita in doua ape. Chiar pe peretele din fata, un balcon cu balustrada din bare nichelate straluceste in soarele molcom de inceput de septembrie. Din curte se itesc, peste gardul inalt de munte, reflectoare puternice. Se poate observa ca reflectoarele marginesc un teren de tenis incadrat de un gard inalt de plasa.
In spatele casei, o sera construita in intregime din schelet de timplarie din termopan alb. Ceva mai inalta decit un stat de om, sera ascunde plante luxuriante, care contrasteaza cu vegetatia montana. Par plante de climat cald, in nici un caz care sa supravietuiasca la munte. Inainte sa apucam sa ne intrebam cum de cresc, totusi, primim si explicatia. Pe unul din peretii serei, in exterior, trei aparate de aer conditionat, aliniate. Care functioneaza iarna la capacitate maxima, ca intr-o uzina. Cu tot cu cele de pe peretii vilei, am numarat vreo sase astfel de climatizatoare in curtea jupinului. Ceva mai departe de casa, intr-un tarc tot din plasa de sirma, un rezervor de butan gaz dezvaluie sursa de energie pentru incalzirea vilei.
Cind credeam ca le-am vazut pe toate, am mai primit o confirmare ca Necolaiciuc nu este un om ca toti ceilalti. Intr-o parte a curtii, o constructie prea mare ca sa fie o poiata, dar prea mica pentru un grajd, ne-a atras atentia. Facuta in intregime din metal si imprejmuita din gard de plasa, constructia ciudata si-a dovedit utilitatea dupa citeva minute de asteptare. Citeva tipete cind ascutite, cind guturale, au strapuns aerul. Apoi, trei gituri lungi au iesit la inaintare, in mica ograda a gheretei de tabla. Cuminti ca niste gaini, poate doar ceva mai curiosi. Nu erau altceva decit niste struti de talie mare, de culoarea cenusei racite. Pentru vecini, nu mai reprezentau de mult o noutate. Pentru noi, a fost ca imaginea unui zimbru pascind in centrul Iasului.
Jupinul: "Vila a costat 5 lei"
Nu incercati sa faceti un calcul, cum ar fi cit costa complexul de vacanta al jupinului. S-ar putea sa va incurcati, ba chiar sa vi se faca rau. Si totusi, e o intrebare fireasca. Ca aceea: cit costa inceputul scolii pentru un parinte? Un milion. Cit costa intretinerea pe o luna de iarna? Doua milioane. Cit costa o masina la mina a doua? Citeva zeci de milioane. Dar un apartament? Citeva sute de milioane. Dar o vila la munte, burdujita de termopan si aer conditionat, cu bodyguard la poarta si struti pe linga casa? "Buna intrebare: cinci lei". In aceste patru cuvinte, jupinul a spus tot. Declaratia aceasta nu o poate da un om de rind. Ci numai unul care are rinduri intregi de oameni in subordine, plasati in puncte cheie, si o infrastructura care sa acopere Romania ca o plasa cu ochiuri mici. Adica unul ca Mihai Necolaiciuc. Declaratia pe care tocmai ati citit-o ii apartine. "Ce va intereseaza casa mea? Dati o tenta rautacioasa intrebarilor pe care mi le puneti. M-au mai intrebat 50 de oameni si a fost bine, ce aveti cu casa mea? Eu am o relatie buna cu presa", a spus, ca argument hotaritor, jupin Necolaiciuc, telefonic.
Vila a fost estimata de constructori la 300.000 dolari
In bani, vila si tot ce o inconjoara ajunge la o cifra ametitoare. Astfel, numai casa, cu o suprafata locuibila de aproximativ 300 de metri patrati, ajunge la 200.000 de dolari. Asa au sustinut specialistii in constructii care au precizat ca metrul patrat de suprafata locuibila al unei astfel de vile de lux ajunge la cel putin 600 dolari. Apoi, numai din ochi, am estimat ca s-au folosit, la geamuri, usi si sera peste 200 metri liniari de timplarie din termopan. In total, inca 60.000 de dolari. Mai trebuie luate in calcul si cele cel putin sase aparate de aer conditionat, care au costat macar 5.000 de dolari. Practic, numai pina aici s-au strins aproape 265.000 de dolari, adica peste 8,7 miliarde de lei. Daca se mai ia in calcul si pamintul, celelalte constructii si strutii, suma se apropie de 10 miliarde de lei, adica 300.000 dolari.
De unde a avut Necolaiciuc atitia bani? Jupinul cailor ferate a refuzat sa le raspunda reporterilor la aceasta intrebare. Insa, putem face un calcul matematic elementar. Salariul unui secretar de stat in Guvernul Nastase este de cel mult 1.000 dolari lunar, adica in lei, aproape 34 milioane. Salariul unui director intr-un minister, cum este Necolaiciuc care are un rang inferior celui de secretar de stat, este mai mic. Sa spunem ca salariul net, lunar al lui Necolaiciuc este de 30 milioane lei. In trei ani de cind ocupa aceasta functie, Necolaiciuc ar fi putut stringe 1 miliard lei. Dar asta numai daca s-ar fi comportat intocmai ca Hagi Tudose si nu ar fi cheltuit nimic. Adica nu si-ar fi luat cu banii sai nici macar un sul de hirtie igienica lunar. Daca impartim valoarea vilei de 10 miliarde lei la salariul de 30 milioane lei reiese ca ar fi avut nevoie de 30 de ani pentru a stringe acesti bani. Dar in acesti 30 de ani ar fi trebuit sa aiba aceeasi functie pe care o are acum si sa cistige la fel de bine. Insa, Necolaiciuc nu a iesit direct de pe bancile scolii jupin al cailor ferate romane.
Ascensiunea fulminanta a jupinului
Desi se afla intr-o functie din care controleaza, practic, intregul transport pe caile ferate, Necolaiciuc aproape ca nu are o imagine publica. Aparitiile in presa ale acestuia se pot numara pe degetele de la o mina, desi sta pe scaunul sau din Bucuresti de trei ani. Cine este, de fapt, seful Companiei Nationale Cai Ferate, in viata de toate zilele? Conform putinelor date biografice facute publice, Necolaiciuc s-a nascut la Gura Humorului, in 1952. Lucreaza in CFR din 1973. A pornit-o de jos. Prima functie importanta a avut-o in Pojorita, o comuna de linga Gura Humorului, unde a fost sef de statie. Dupa 1990, a devenit sef de depou la Cimpulung, tot in preajma Humorului. Rampa de lansare a fost insa Iasul. In 1998, Necolaiciuc a devenit sef la Gara Iasi. Nici doi ani mai tirziu, fara ca nimic sa anunte acest lucru, a devenit presedintele Companiei Nationale Cai Ferate. De atunci, pare de neclintit. Nici datoriile imense, de sute de miliarde, ale companiei, nici schimbarile de ministri, nimic.

Sursa:

Adevărul

Pro TV

Ziarul de Iaşi

La 12 ani, ştie pe de rost mersul trenurilor şi e pasionat de locomotive

2009-09-02T20:47:00.006+03:00

Un articol de Sergiu Rusu

Un copil în vârstă de 12 ani, din Gura Humorului, ştie mai bine decât majoritatea angajaţii CFR-ului mersul trenurilor şi numărul şi tipul locomotivelor, făcând o adevărată pasiune pentru acestea.Sergiu Pintilie, elev în clasa a V-a, poate fi angajat la orice oră la Informaţii CFR, putând să răspundă în numai câteva secunde, din memorie, la ce oră soseşte sau pleacă orice tren care circulă pe raza judeţului, ce număr şi tip de locomotivă are, de ce depou aparţine etc.. Cu Sergiu m-am întâlnit, ieri, în gara Iţcani (Suceava Nord). Era în jurul orei 13:30, iar minorul venise într-o plimbare, până la Suceava. Bineînţeles, cu trenul.“În Humor, nu sunt multe trenuri…”, intră direct în subiect Sergiu.Îmi povesteşte că a început să aibă această pasiune pentru locomotive şi trenuri încă de la 4-5 anişori.“Mergeam cu tata la Cluj, cam o dată la două luni… Plecam cu 1765 şi veneam cu 1838, sau plecam cu 1833 şi ne întorceam cu 1766….”, mă pierd printre cifrele pe care puştanul le rosteşte cu o naturaleţe ieşită din comun, de parcă ar vorbi de ultimele desene animate văzute la televizor. Ajutat de şeful postului de poliţie al gării Iţcani, agentul şef principal Gavril Moroşan, îmi dau seama că toate acele cifre erau de fapt numerele anumitor trenuri: 1765 şi 1833 – trenurile accelerate Iaşi –Timişoara Nord, respectiv 1838 şi 1766, Timişoara Nord – Iaşi.Sergiu îmi explică apoi că ar vrea ca toate trenurile care tranzitează judeţul să aibă locomotive din depoul Suceava Nord: “Am văzut că aveau locomotive şi de Bucureşti, de Dej… nu sunt altfel, dar eu vreau să văd locomotive de Suceava”. Începe apoi să înşire o serie de numere formate din mai multe cifre: 4008207, 4008249, 4108296.... Le spune aşa de repede, că nu mai apuc să notez şi celelalte. Tot şeful de post Moroşan îmi rezolvă şi această dilemă. “Sunt numere de locomotive”, îmi explică poliţistul, care pune mâna pe telefon şi sună la depoul Suceava Nord.De cealaltă parte a firului, şeful de tură Dorel Cazacu rămâne cu gura căscată. Un copil de 12 ani ştia la perfecţie, pe de rost, numerele locomotivelor din depoul de la Iţcani. “Văd că ştie tot, de la A la Z”, e uimit şeful de tură. Sergiu nu se lasă şi începe să-l întrebe de anumite garnituri de trenuri la care s-au făcut în ultima vreme modificări.

„Nu mai sună la gară, la Informaţii, sună acasă la noi”
Dacă-l întrebi ce vrea să se facă când va fi mare, Sergiu Pintilie răspunde imediat, fără să stea deloc pe gânduri: mecanic de locomotivă.Micuţul e cunoscut de mecanicii de locomotivă, în breasla cărora – îmi mărturiseşte – are deja un prieten: nea Mitică. “Am mers acum o lună şi ceva cu nea Mitică de la Vatra Dornei la Humor. Am învăţat să cuplez goarnele la locomotivă”, e mândru Sergiu.Majoritatea mecanicilor de locomotivă îl cunosc deja şi, atunci când îl întâlnesc prin gări, îl salută cu un fluierat. În vacanţe, lui Sergiu îi place să vină să stea în gară şi, pur şi simplu, să se uite la trenuri.“De 28 de ani lucrez în poliţie, la Transporturi Feroviare, da’ aşa minune de copil nu am mai văzut niciodată”, zâmbeşte Gavril Moroşan. „Eu trebuie să mă uit în , nu am reuşit să reţin decât câteva, el le ştie pe toate pe de rost...”, completează poliţistul.Sergiu Pintilie provine dintr-o familie bună, tatăl – inginer constructor, iar mama – director adjunct la Colegiul „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului.„De mic e pasionat de locomotive, de trenuri... Citeşte Mersul trenurilor şi revista Jurnal Feroviar exact cum ar citi alţi copii o carte de basme. Avem mulţi prieteni, cunoştinţe, care nu mai sună la gară, la Informaţii, sună acasă la noi, să afle de la Sergiu la ce oră au tren sau ce trenuri sunt, la ce ore, spre anumite destinaţii... O să încercăm să valorificăm într-un fel acest talent al lui, această pasiune frumoasă...”, ne-a declarat mama lui Sergiu, Mariana Pintilie.

„Pe litoral am mers cu 1852”
Ora 15:00 şi câteva minute. Pe peronul gării Iţcani, Sergiu şi poliţistul Moroşan discută despre ce altceva decât trenuri şi locomotive. Poliţistul îi spune că pe trenurile de călători sunt multe pericole şi îl învaţă cum să se păzească, iar puştiul povesteşte că a mers doar pe distanţe scurte Gura Humorului –Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului – Frasin şi retur.„Cu părinţii am fost la distanţe mari. Ultima oară am mers pe litoral. Cu 1852, Suceava Nord – Mangalia.... era locomotiva 4144659 de la Suceava”, îşi aminteşte perfect Sergiu.Mai sunt câteva minute şi Sergiu trebuie să se întoarcă acasă cu personalul Suceava - Ilva Mică. Ne luăm rămas bun, nu înainte de a-l mai testa încă o dată. „Ce număr are trenul cu care pleci?” „18703...Vrei să-ţi spun şi locomotiva?!”, zâmbeşte copilul.Nu ne despărţim înainte de a-mi face o ultimă mărturisire: „Ştii, la fotbal, eu ţin cu CFR Cluj”.

Sursa: Monitorul de Suceava

Pârtia de la Gura Humorului va fi finalizată în octombrie

2009-08-30T20:29:00.008+03:00

Practicanţii sporturilor de iarnă vor avea, de la sfârşitul acestui an, o nouă locaţie în care vor avea posibilitatea să meargă la schi. Este vorba despre pârtia din oraşul Gura Humorului, care va fi construită în zona Ariniş şi va fi finalizată în luna octombrie a.c. Primarul din Gura Humorului, Marius Ursaciuc, a arătat că investiţiile se realizează în cadrul proiectului Popas, care, pe lângă construcţia pârtiei, mai presupune şi amenajarea parcului Ariniş, din Lunca Moldovei.De remarcat că în momentul de faţă a fost montat deja sistemul de transport cu telescaunul, lucrările rămase de realizat vizând amenajarea pârtiei. La finalul lucrărilor, oraşul Gura Humorului va dispune de cea mai modernă pârtie din judeţul Suceava, cu o lungime de 1.478 metri şi cu o diferenţă de nivel de 283 de metri. Tot din fondurile aferente proiectului vor fi achiziţionate şi cinci tunuri de zăpadă, o maşină de bătut zăpada, iar infrastructura rutieră spre pârtie va fi modernizată în totalitate. În paralel cu investiţia la pârtia de schi, se lucrează şi la modernizarea parcului Ariniş, unde vor fi construite trei terenuri de sport, o piscină în aer liber şi una acoperită, un bazin de înot pentru copii. Marius Ursaciuc a arătat că în momentul de faţă au fost finalizate lucrările de modernizare a drumului care face legătura dintre Voroneţ spre pârtia de schi, precum şi parcarea care va deservi pârtia. El a mai adăugat că pe lângă lucrările amintite anterior vor fi modernizate şi aleile şi spaţiile verzi din parcul Ariniş. Primarul din Gura Humorului a precizat că după finalizarea investiţiilor, zona Ariniş va deveni una dintre principalele atracţii turistice din judeţul Suceava. Ursaciuc a declarat că valoarea totală a proiectului este de 10,5 milioane de euro, din care aproape 5 milioane de euro sunt fonduri europene, 1,66 milioane de euro sunt fonduri de la bugetul de stat, iar 3,88 milioane de euro sunt fonduri proprii ale Primăriei Gura Humorului.
În urma licitatiei internationale organizate de Ministerul Dezvoltarii pentru stabilirea constructorilor acestei lucrări au fost selectate firma romana Cominco SA si firma austriaca Poor Technobau und Umwelt AG.

Sursa text: Monitorul de Suceava
Sursa foto: http://www.cristiannistor.ro/

Aceasta nu poate fi decât o veste foarte bună pentru turismul local, dar şi pentru humoreanul de rând care trebuia să meargă tocmai la Mălini, Vatra Dornei, Câmpulung sau chiar Borşa pentru a practica sporturile de iarnă (că despre pârtia neamenajată de pe Albu nu reuşeai decât sa-ţi rupi picioarele sau să intri în vreun gard). Dar cel mai mare beneficiu al acestui proiect este adus proprietarilor de pensiuni din zonă care aşteaptă cu nerăbdare finalizarea lui, mulţi dintre ei disperaţi de lipsa mijloacelor de petrecere a timpului liber din zona (în afara de traditionalele vizite la manastiri sau plimbari prin padure, prea multe variante nu ai la dispoziţie).
Într-o discutie cu un inginer de la Poor Technobau, acesta era sceptic cu privire la finalizarea lucrărilor în termen, una dintre cauze fiind nepunerea de acord între prea mulţii şefi care exista la acest proiect. Acesta vehicula ideea că s-ar putea sa-i prindă luna decembrie cu lucrările la pârtie. Sper să nu fie aşa şi lucrările la pârtie să se termine înainte de a veni prima ninsoare.

Gura Humorului – pepinieră pentru canotajul românesc

2009-07-24T19:18:00.009+03:00

O întrebare se impune: cum se face că, în mod paradoxal, un orăşel fără lacuri sau baze de pregătire adecvate, ajunge o pepinieră importantă pentru canotajul românesc?!
Nu am reuşit să-mi dau un răspuns satisfăcător, trecându-mi prin minte mai multe variante:
- o bază de selecţie riguroasă şi atentă a tinerilor cu aptitudini în această disciplină, cu ajutorul profesorilor de sport din şcolile generale şi de la liceu
- o afinitate pentru sport a tinerilor din Gura Humorului
- existenţa a două săli polivalente care cheamă şi îndrumă tinerii spre anumite discipline sportive
Nu ştiu dacă vreuna dintre variantele de mai sus este corectă, având în vedere că selecţie riguroasă nu se mai face pe nicăieri prin România de vreo 20 de ani, iar dezinteresul pentru sport a majorităţii tinerilor din ziua de azi e un lucru care nu poate fi contrazis. Cât despre existenţa sălilor polivalente este de necontestat un mare beneficiu, atâta timp cât lucrurile se fac cu seriozitate şi atâta timp cât ele sunt puse la dispoziţia celor pentru care au fost destinate, nu pentru poliţişti burtoşi care să joace fotbal după orele de program, cum din păcate se întâmplă cel mai adesea.

Trebuia să existe o cheie care să deslege misterul. Şi am găsit-o, atunci când mi-am adus aminte că fiul educatoarei mele de la grădiniţă făcea canotaj de performanţă cu ceva ani în urmă.

Se numeşte Cristian Maliş şi este antrenor emerit al lotului naţional de canotaj masculin. De asemenea este antrenor la Clubul sportiv al Liceului “Traian Lalescu” din Orşova.
Cristian Maliş s-a născut la Gura Humorului pe 18 ianuarie 1969. A urmat Liceul Sportiv la Orşova şi apoi Academia Naţională de Educţie Fizică şi Sport cu specializarea canotaj. Este căsătorit cu Mariana Maliş, antrenor emerit al lotului national de canotaj – juniori.
În 2008, Academia Naţională de Educţie Fizică şi Sport îi conferă lui Cristian Maliş titlul de doctor, cu lucrarea “Contribuţie la studiul relaţiei dintre performanţa competiţională şi rezultatele pe ergometru în canotajul masculin”

Pe 14 martie 2009 au avut loc alegeri în cadrul Federaţiei Române de Canotaj. O dată cu acest lucru, la conducerea federaţiei s-a alcătuit o echipă tânără şi dinamică formată din foşti mari sportivi şi actuali antrenori. Astfel, la conducerea FRC a fost aleasă Elisabeta Lipă. Alte două foste mari canotoare, Viorica Cochelea şi Viorica Susanu, au fost alese în echipa Elisabetei Lipă, la fel ca şi Iulică Ruican, campion olimpic la Barcelona în 1992. Triplă campioană olimpică, Veronica Cochelea a devenit vicepreşedinte FRC, în timp ce Susanu şi Ruican au fost votaţi în Comitetul Executiv al federaţiei. Adrian Poiană a fost şi el ales vicepreşedinte, iar Cristian Maliş, Daniel Moise şi Octavian Rusu în forul executiv. Locul ocupat de Cristian Maliş în cadrul FRC reprezintă o recunoaştere a talentului de antrenor, a cunoştinţelor sale în canotaj cât şi a rezultatelor pozitive obţinute de el la clubul sportiv de la Orşova.
Sub îndrumarea lui Cristian Maliş în 2009, juniorii de la Clubul sportiv al Liceului „Traian Lalescu” au obţinut rezultate deosebite în campionatul naţional de fond rezervat categoriilor lor de vârstă şi o salbă de 16 medalii, dintre care 9 de aur, 4 de argint şi 3 de bronz.

Viitorul sună bine
Un produs de succes al şcolii de canotaj de la Orşova şi al antrenorului Cristian Maliş este humoreanca Andreea Boghian.
Născută pe 29 noiembrie 1991 la Gura Humorului, Andreea este elevă la Liceul Traian Lalescu din Orşova şi este legitimată la Clubul sportiv Orşova. A început canotajul în 2004 şi are caracteristice fizice propice performanţei în acest sport: 1.85 m şi 78 kg.
Din 2007, Andreea face parte din cadrul centrului olimpic al lotului national juniori de canotaj. Recent, Andreea Boghian a fost adusă în lotul de seniori, proba sa de specialitate fiind dublu rame fără cârmaci.
Pe lângă multitudinea de rezultate pozitive obţinute de Andeea începând din 2006 la campionatele naţionale şi balcanice, una din cele mai importante clasări o reprezintă locul doi la Campionatul Mondial de canotaj pentru juniori de la Linz în Austria din 2008, în proba de dublu rame. La regata internaţională de canotaj de luna trecută de la Hamburg, ultimul concurs important inaintea Mondialelor de juniori, programate la inceputul lunii august la Brive-Franta, echipajul Mihaela Petrila - Andreea Boghian, la dublu fara carmaci, au obţinut locul I in ambele zile de concurs.

O altă humoreancă de la Clubul sportiv al liceului Traian Lalescu este şi Petronela Hison. Este născută pe 27 iunie 1988 la Gura Humorului şi a început canotajul în 2003, fiind antrenată de Mariana Maliş.

Tot din Gura Humorului este şi canotoarea Mihaela Niga de la clubul CSS Marina Orşova. Este născută pe 24 noiembrie 1983 şi are 1,75 m înălţime şi 59 de kg. S-a remarcat prin rezultate foarte bune în competiţiile la care a paricipat cu lotul naţional de canotaj: Zagreb, Genova, Lucerna, Duisburg, Sevilia, Milano etc în cadrul campionatelor mondiale şi europene de canotaj. De asemena, a făcut parte şi din echipa canotoarelor din cadrul delegaţiei României la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004.

Selecţiile şi “racolările” făcute de către Cristian şi Mariana Maliş printr-o legătură strânsă cu profesorii de sport din şcoli, au făcut ca un număr mare de canotori şi canotoare din lotul naţional al României să fie din judeţul Suceava, inlusiv din oraşul Gura Humorului.
Vă mulţumim pentru marea şansă acordată acestor tineri, îndrumându-i către marea performanţă.

Veniţi, privighetoarea cântă si trăbănţelul a-nflorit!

2009-07-14T14:41:00.008+03:00

Un Trabant împodobit cu aproape 5.000 de flori este amplasat, de câteva săptămâni, faţa spitalului din oraşul Gura Humorului. Primarul Marius Ursaciuc ne-a declarat că Trabantul a fost donat de un localnic, care nu mai avea ce să facă cu autoturismul şi care îl ţinea parcat pe un trotuar din oraş. „Era parcat de mai mult timp pe trotuar, motiv pentru care am vorbit cu proprietarul să-l ia de acolo. Mi-a spus că nu are unde să-l ducă şi că, dacă vrem îl, dă primăriei. După ce a făcut actul de donaţie, l-am luat şi l-am dat unei firme locale care se ocupă de aranjamente florale”, spune Ursaciuc. El a arătat că Trabantul a fost decorat cu 4.800 de flori, care vor fi schimbate anual. Ursaciuc a mai precizat că intenţionează să procedeze în acelaşi mod şi cu alte maşini, precizând că mai sunt humoreni care ar vrea să doneze maşinile pe care nu le folosesc pentru a fi ornate cu flori. „Trabantul a devenit deja o atracţie a oraşului. Nu am văzut niciodată un turist care să nu se oprească să se fotografieze cu el. Şi cred că e printre puţinele, dacă nu singura de acest gen din România. În alte ţări din Europa am mai văzut, pentru că se poartă maşinile florale”, a mai declarat primarul din Gura Humorului. El a adăugat că anul următor intenţionează să organizeze la Gura Humorului o expoziţie de maşini florale.

Pe sistemul "Barabula mică răstoarnă criza mare" (deşi pentru mulţi cu o barabulă nu se face primăvară, fie ea şi de aur)

Peste 20 de pensiuni şi hoteluri din zona Gura Humorului s-au întrecut sâmbătă şi duminică în cadrul concursului de măiestrie culinară „Barabula de aur”. Concursul se află la prima ediţie şi a fost inclus în programul „Zilelor Humorului”. Competiţia s-a desfăşurat în două etape, în fiecare dintre ele bucătarii având la dispoziţie câte cinci kilograme de cartofi din care trebuiau să prepare ceea ce ştiau ei mai bine. Prima etapă a început cu un concurs de curăţat cartofi, participanţii fiind departajaţi în funcţie de lungimea cojilor de cartofi pe care reuşeau să o realizeze, dar şi în funcţie de cât de subţire este coaja. După acest moment au intrat în acţiune bucătarii pensiunilor şi hotelurilor, care au folosit cele cinci kilograme de cartofi pentru a prepara ciorbe, supe, dar şi feluri principale de mâncare, de la tocăniţe, aperitive sau alte delicatese pe bază de cartofi, apreciate ulterior, la degustare, de cele câteva sute de persoane care au reuşit „să prindă” câte puţin din preparate. În ziua a doua a concursului, bucătarii au avut de preparat deserturi pe bază de cartofi. Şi dacă e puţin mai greu de crezut că din cartofi se poate prepara un desert delicios, sfârşitul concursului a dovedit contrariul. La degustarea de după concurs, cei care au venit la „Zilele Humorului” au putut gusta o dintr-o mulţime de specialităţi din cartofi, de la tocinei, găluşte de cartofi umplute cu prune, sau cartofi umpluţi cu prune. În final, premiul concursului „Barabula de Aur” a fost câştigat de Asociaţia pentru Dezvoltarea Turismului Gura Humorului, cea care a fost coorganizatorul acestui eveniment. Aceasta deoarece în urma jurizării nu s-a putut face o departajare a participanţilor, fiecare dintre aceştia primind notele maxime pentru ceea ce au preparat. La finalul concursului a fost acordat şi premiul pentru cea mai lungă coajă rezultată în urma curăţării cartofilor, acesta fiind primit de un membru al echipei Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Suceava. De remarcat că această instituţie a participat la acest concurs cu o clasă de cursanţi pentru meseria de bucătar, care la finalul competiţiei au prezentat o expoziţie culinară, aceasta fiind practic „lucrarea” de absolvire a cursului.

Sursă conţinut: Monitorul de Suceava

Roxana Bratec – humoreanca de la TVR

2009-06-15T22:33:00.016+03:00

Are 23 de ani şi este născută pe 20 noiembrie 1986 la Gura Humorului.
A absolvit în 2004 Colegiul Naţional “Ştefan cel Mare” din Suceava.
În 2003 a participat la etapa naţională a concursului “Pământul”, o competiţie interdisciplinară, concurenţii răspunzând, printre altele, la întrebări din biologie, geografie, chimie şi fizică.
Tot în 2003, în clasa a XI-a, participă la Olimpiada Naţională de Geografie.
A urmat la Iaşi Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza “.
Pe perioada studiilor universitare, îşi face debutul în jurnalismul studenţesc prin participarea la proiectul CuzaNet – agenţia de ştiri a Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi - şi a forum-ului online creat de departamentul de jurnalistică.
În urma unui concurs organizat de TVR Iaşi în data de 11 februarie 2009, Roxana Bratec a fost declarată admisă în redacţia ştiri a studioului teritorial, pe postul de reporter-prezentator.
Roxana declară că vorbeşte trei limbi străine: franceza, engleza şi spaniola.
Muzica sa preferată este house, dar şi chillout sau lounge.
Cât despre ceea ce vede la televizor, pe lângă jurnalele de ştiri, serialul Lost se numără printre preferatele Roxanei.

Joseph M. Juran – o viaţă închinată calităţii

2009-05-27T21:29:00.008+03:00

Dr. Joseph Juran este considerat, de către majoritatea calitologilor, drept specialistul care a avut cea mai mare influenţă asupra evoluţiei calităţii mondiale – de la sfârşitul celui de al doilea război mondial şi până în prezent.
Joseph Moses Juran, cel care este supranumit astăzi “seniorul calităţii mondiale”, s-a născut la Brăila, la 24 decembrie 1904, ca fiu al lui Jacob şi Gitel Juran. În 1907, se mută cu familia sa la Gura Humorului, ei având rude în rândul comunităţii evreieşti din oraş. Odată cu venirea familiei în Gura Humorului, se naşte şi fratele mai mic, Nathan Juran, despre care am scris cu ceva timp în urmă.
Urmare a vizitei pe care a făcut-o în 1972 la Gura Humorului, Joseph Juran evoca în cuvinte calde meleagurile copilăriei:
„Aici am trăit timp de cinci ani, înainte de a emigra în America la vârsta de opt ani. La Gura Humorului, casa în care am locuit nu mai există. Nici oamenii pe care i-am cunoscut nu mai există. Vârsta înaintată, vitregiile războiului şi nestatornicia oamenilor au făcut să nu-i mai găsesc pe aceştia la locurile de naştere. Nu au dispărut însă Carpaţii pe care îi urcam când eram copil şi nici apa Moldovei cu peştii săi minunaţi. A rămas la Gura Humorului altceva puternic înrădăcinat, şi anume „spiritul satului”. Bucovina este un ţinut cu un pronunţat caracter rural, iar locuitorii săi manifestă un caracter robust, tipic oamenilor care trebuie să îşi câştige existenţa în condiţiile confruntării omului cu vitregiile naturii. Această “luptă” necesită hărnicie, cinste şi un puternic sentiment de solidaritate umană”.
Joseph Juran avea să noteze, mai târziu, cu umor despre acea societate patriarhală a copilăriei sale:
“Oamenii de acolo nu aveau probleme cu calitatea. Niciodată nu au fost probleme legate de defectările reţelei electrice sau ale automobilelor: aceasta, desigur, pentru că – la acea epocă – nu existau nici electricitate, nici automobile”.
Tatăl său, Jacob, de meserie cizmar, a emigrat în anul 1909 în SUA, în căutarea unei vieţi mai bune, trei ani mai târziu alăturându-i-se şi ceilalţi membrii ai familiei, soţia Gitel şi cei trei copii: Joseph, Nathan şi Minerva.
Astfel, în 1912, la vârsta de 8 ani, Joseph Juran se stabileşte cu familia în nordul SUA, în statul Minnesota, la Mineapolis. Aceasta nu schimbă imediat în bine situaţia materială a familiei Juran, unii dinte copii, incluzându-l pe tânărul Joseph fiind nevoiţi să muncească în diferite locuri.
În lucrarea sa cu caracte autobiografic “Architect of Quality”, dr. J.M. Juran avea să declare – despre lecţiile învăţate în acei ani, totuşi traumatizanţi pentru copilul şi adolescentul proaspăt ajuns în lumea nouă, pământul făgăduinţei: “Am crescut fără să ne temem de orele lungi de muncă grea. Am învăţat din acestă experienţă că trebuie să foloseşti orice ocazie apărută şi că poţi învăţa din orice eroare sau eşec propriu sau al altora. Am acceptat responsabilitatea de a ne făuri un viitor sigur. Principiile etice dobândite prin greutăţile muncii desfăşurate ne-au servit pentru tot restul vieţii.”
La vărsta de 16 ani îşi începe studiile la Universitatea din Minnesota, obţinând în 1924 licenţa de inginerie electrică. În acelaşi an îşi începe cariera profesională ca inginer în uzina din Hawthorne a companiei Western Electric. În 1928 elaborează prima sa lucrare în domeniul calităţii, intitulată “Metode statistice aplicate problemelor de fabricaţie”.
În 1936 Juran obţine şi titlul de doctor în ştiinţe juridice de la Loyole University Chicago School of Law.
În 1945 Juran părăseşte Western Electric şi hotărăşte să-şi dedice tot restul vieţii problematicii calităţii şi în special managementului calităţii.
Tot în 1945 este numit ca profesor de inginerie industrială la Universitatea din New York.
În 1946 Juran devine membru fondator al Asociaţiei Americane pentru Controlul Calităţi pentru ca în 1951 să publice prima ediţie a lucrării sale de referinţă "Manualul controlului calităţii", care i-a stabilit reputaţia de autoritate în domeniu.
După o serie de prelegeri în Japonia, Juran primeşte de la împăratul nipon cea mai mare decoraţie acordată străinilor “Ordinul Tezaurului Sacru”, ca recunoaştere a contribuţiei acestuia la dezvoltarea controlului calităţii în “ţara soarelui răsare”.
În 1979, Juran înfiinţează la Wilton, în Connecticul, institutul care îi poartă numele; principalul scop al Institului Juran constă în răspândirea la nivel naţional şi internaţional a ideilor şi contribuţiilor sale prin programe educaţionale.
O dată cu răsfrângerea arealului său de interes spre management, Juran devine şi o autoritate în domeniul de interes al teoriei şi practicii managementului.
Joseph Juran a primit în ultimile decenii numeroase onoruri, printre care Medalia Naţională pentru Tehnologie, care i-a fost înmânată de către preşedintele SUA, George Bush.
Devine membru de onoare al Academiei Române în 1991.
Joseph Juran a murit pe 28 februarie 2008 la New York, la vârsta de 103 ani.
În încheiere voi transcrie o parte din mesajul lui Joseph Juran, trimis la solicitarea Societăţii Române pentru Asigurarea Calităţii în 1994, la împlinirea a 90 de ani de viaţă:
“Doresc să folosesc şi această ocazie pentru a transmite salutările mele personale românilor. După cum poate cunoaşteţi, m-am născut în România şi mi-am petrecut acolo copilăria înainte de a emigra în America la vârsta de opt ani. M-am maturizat american, dar am păstrat memoria copilăriei despre pământul rădăcinilor mele.
În două rânduri am avut prilejul să vizitez România. Am avut chiar prilejul să revizitez locurile în care am trăit – Brăila şi Gura Humorului. Aceste vizite au constituit pentru mine experienţe emoţionale.”

Memoria lui Joseph Juran, un om pentru care locurile copilăriei au reprezentat un punct important în viaţa sa - după cum reiese şi din autobiografia publicată de el - trebuie respectată, măcar pentru faptul că a făcut ca numele oraşului Gura Humorului să fie pomenit peste tot în lume.

Paştele la Gura Humorului

2009-04-18T20:30:00.007+03:00

Târgul de Paşte din Gura Humorului
Aproximativ 160 de meşteri populari, dintre care aproape jumătate copii, au participat la cea de-a XI-a ediţie a Târgului Meşterilor Populari din Gura Humorului, eveniment care are loc în incinta Muzeului Obiceiurilor Populare din acest oraş. Înainte de deschiderea oficială a târgului, participanţii la acest eveniment, printre care s-au numărat preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, primarul din Gura Humorului, Marius Ursaciuc, şi administratorul public al judeţului, Petru Luhan, au asistat la un scurt recital de cântece religioase.
De remarcat faptul că anul acesta, pe lângă târgul meşterilor populari destinat „seniorilor”, a fost organizată şi prima ediţie a Târgului de Paşte pentru copii, la care au participat reprezentanţi ai şcolilor populare din aproape tot judeţul.
După deschiderea oficială a târgului, preşedintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, a vizitat standurile de prezentare a meşteşugarilor, a mângâiat o pereche de iepuraşi aflaţi în coşuleţul unui copil de cinci ani şi a legănat un bebeluş de şapte săptămâni aşezat într-o covată. De asemenea, primarul din Gura Humorului, alături de directorul muzeului, Vera Romaniuc, conform obiceiului din fiecare an, au achiziţionat câte două ouă încondeiate de la fiecare participant.

Trofeul Târgului a fost câştigat de Elena Ursachi din Slătioara
Ca în fiecare an, un juriu de specialişti a ales, la finalul Târgului Meşteşugarilor, cel mai frumos ou încondeiat. Potrivit primarului Marius Ursaciuc, modelul de pe oul respectiv va fi refăcut pe un ou de dimensiuni mari care va fi amplasat în centrul oraşului Gura Humorului.
Anul acesta, trofeul Târgului Meşterilor Populari din Gura Humorului i-a fost acordat meşterului popular Elena Ursachi, din Slătioara. De remarcat faptul că acesta a venit la târg împreună cu cel de-al patrulea copil al său, o fetiţă de doar şapte săptămâni, care a stat alături de mama sa într-o covată din lemn.
Juriul a mai decis acordarea a cinci premii pentru revigorarea tradiţiei, care au revenit meşterilor populari Maria şi Ion Gorban, din Măgura, Ulma, Valeria Popescu – din Brodina, Simona Popescu din Falcău, Brodina şi Elena Torac din Brodina.

Taxiuri Hipo Romantic de la Voroneţ la Mănăstirea Humorului
Începând de ieri, humorenii, dar şi turiştii care vizitează această zonă au posibilitatea de a se plimba cu două trăsuri trase de cai. Acestea au primit autorizaţie de taxi, iar cei interesaţi pot face călătorii, contra cost, pe traseul Voroneţ – Mănăstirea Humorului. Plimbările cu trăsurile fac parte din cadrul unui proiect numit „Taxi Hipo Romantic”.
Potrivit preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, numărul trăsurilor ar putea fi suplimentat dacă numărul celor care vor să se plimbe cu un „taxi hipo romantic” va fi mare.

Sursa: Monitorul de Suceava

Traian Băsescu petrece Paştele la Gura Humorului
La rugamintea sotiei sale, vineri dupa-amiaza presedintele Traian Basescu a dat agitatia politica pe linistea Bucovinei.
Autoritatile locale i-au asteptat cum se cuvine pe cei doi. Doamna Basescu a fost primita cu un buchet mare de flori, pe care le-a oferit la randul sau jurnalistelor prezente la Voronet. Revederea locurilor natale i-a smuls un zambet larg.
Sotii Basescu s-au cazat la un hotel de patru stele din Gura Humorului, presedintele dedicandu-si dupa-amiaza intalnirilor cu lideri ai PD-L din Moldova.
Va merge la socri, unde este asteptata si mezina Elena Basescu. Presedintele va vizita manastirile si va merge la Suceava sa vada oul urias de peste 7 metri, decorat in stil bucovinean.

Sursa: Ştirile ProTV

Trabantul şi copacii

2009-04-17T13:26:00.011+03:00

Trabantul ECO - noua invenţie a administraţiei din Gura Humorului

Primarul oraşului Gura Humorului, Marius Ion Ursaciuc, a anunţat, în premieră judeţeană, demararea unui program de transformare a maşinilor pe care proprietarii nu le mai folosesc în “bijuterii urbanistice florale”. Şeful executivului local a declarat presei că unul dintre locuitorii oraşului a donat Primăriei un automobil marca Trabant, ce va fi transformat într-un ghiveci de flori şi va fi amplasat în centrul oraşului.
“Vom face din această maşină, care a fost cândva simbolul socialismului ieftin, o maşină ECO pe care cei care vin în Gura Humorului să o privească de fiecare dată, cu simpatie”, a declarat Marius Ursaciuc.
El a mai spus că în cazul în care proiectul său va avea succes şi mai mulţi humoreni care vor să renunţe la maşini vor dona automobilele Primăriei, se gândeşte foarte serios să realizeze în centrul oraşului şi un “show room” cu maşini trasformate în ghivece de flori.

Sursa: newsbucovina.ro

Flutur şi Ursaciuc au plantat împreună un copac

Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, şi primarul oraşului Gura Humorului, Marius Ursaciuc, au făcut echipă la acţiunea de plantat copaci pe râul pârâului Voroneţ, prima din manifestarea „Plantează copacul tău în Bucovina”.
După ce a plantat singur o salcie, Flutur a ţinut să-i dea o mână de ajutor primarului din Gura Humorului, care tocmai se apucase să sape o groapă pentru a planta propriul copac. În echipă, deşi din punct de vedere politic sunt în partide concurente, cei doi au reuşit să planteze o salcie, pe care ulterior au legat o etichetă, pe care se putea citi „Flutur + Ursaciuc”.
După ce au terminat de plantat copacii, Flutur a precizat că ieri s-a dat startul acţiunii „Plantează copacul tău în Bucovina”, în cadrul căruia turiştii din întreaga ţară pot veni în Suceava pentru a planta copaci în diverse zone ale judeţului. Copacii vor fi plantaţi în spaţii special amenajate în zona mănăstirilor Voroneţ, Putna, Suceviţa, Moldoviţa, Slatina şi Probota.
„Eu sunt bucuros de două ori că am început aceste acţiuni aici în Voroneţ. În primul rând pentru că sunt acasă, aici, la câte sute de metri de pădurea care este proprietatea părinţilor mei, şi sunt bucuros şi pentru că aici, la marea ctitorie a voievodului Ştefan cel Mare, putem să plantăm câţiva copăcei. Este un act de respect pentru societate, pentru noi şi pentru urmaşi”, a declarat Flutur.
El a mai precizat că fiecare turist care va participa la această acţiune va adopta copacul pe care l-a plantat, putând să-l viziteze de fiecare dată când vine să viziteze judeţul Suceava.
La rândul său, primarul din Gura Humorului, Marius Ursaciuc, a declarat că proprietarii pensiunilor din Voroneţ îi vor îndruma pe turiştii care vor petrece Sărbătorile pascale în această zonă să planteze copaci.

Sursa: Monitorul de Suceava

O singură sugestie aş avea: poate reuşiţi să-l convocaţi la acţiunea de plantare şi pe domnul Mihai Paşcovici (deşi i-ar trebui muncă silnică pe viaţă pentru a replanta tot ce a tăiat)

Sunetul folk-ului cu Ana-Maria Bordean

2009-04-12T13:28:00.011+03:00

Pe Ana-Maria am auzit-o cântând pentru prima oară acum vreo 12 ani, pe terasa din Ariniş. Era doar ea şi o chitară pe scena improvizată a terasei. Vocea suavă şi sunetul cald al cântecelor sale, m-au facut să sper că talentul ei nu va ramâne nedescoperit. Era în vacanţa de vară, pentru că ea urma liceul “M. Eminescu” din Iaşi. A urmat apoi Facultatea de Psihologie tot la Iaşi, la Universitatea “Al. I. Cuza”. Speranţa mea că talentul ei va fi auzit acolo unde trebuie, s-a împlinit anul trecut , în vară, când Ana-Maria a cântat în deschiderea festivalului Folk you!. Impresia foarte bună care a lăsat-o la festival, îmi dă convingerea că Ana-Maria mai are multe de spus în muzică.

Ana–Maria, fie că-i trista sau vesela, îşi ia chitara din cui şi cânta. Are şi compoziţii proprii la care ţine foarte mult. Melodia preferată se intituleaza "Cantec făra nume", cu versurile şi muzica, Ana-Maria Bordean. Adoră focurile de tabără pentru că poate cânta în voie. Spune că este o fire optimistă, ambiţioasă şi foarte sociabilă. De altfel, prietenii îi spun "Pisicoasa" pentru că este foarte alintată.

Aşa cum s-a prezentat ea, în scris

Mă numesc Ana-Maria Bordean şi sînt bucovineancă de la “mama ei de-acasă”, din Gura-Humorului, judeţul Suceava, născută pe 31.10.1983.Psiholog în devenire, întrucît am terminat Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specialitatea Psihologie, contează mult mai mult că sînt sensibilă, creativă şi mai ales drăguţă – în sensul spiritului meu altruist, de preţuire, de multe ori necondiţionată, a aproapelui. Unii ar spune că sînt drăguţă şi în chip fizic, conform zicalei “frumuseţea este în ochii celui care priveşte”.Precoce din punctul de vedere al interpretării vocale a portativului (portativ care se afla în închipuirea mea), am început să “cînt” la 7 luni, cu aproximaţie, după spusele mamei. În loc să articulez “mama” sau “tata”, cum ar fi fost de aşteptat, am “prestat” firesc un fragment din “Roata morii se-nvîrteşte”, piesă cîntată de Mirabela Dauer. Suna în decibelii modeşti, dar curajoşi pe care îi putea scoate un pui de om – “thac, thac, thac”, în traducere liberă “ţac, ţac, ţac”. De cîntat serios, am început undeva în jurul vîrstei de 3 ani. Primul zăngănit de chitară l-am aruncat în aer pe vremea cînd eram în clasa a II-a, cînd mama, venind de la serviciu, mă găsea cîntînd pe corzi: “Du-mă acasă măi, tramvai” sau “Melc, melc, codobelc”. Muzica înseamnă foarte mult pentru mine. Cît despre chitară, cutia de rezonanţă a gîndurilor mele, nu mai spun...! A văzut multe la viaţa ei, mai ales că e cu şase ani mai mare decît mine (eu am 24 de ani). E zestre de familie întrucît a fost primită de tatăl meu de la părinţii prietenei lui, care mai tîrziu avea să-i devină soţie şi puţin mai tîrziu mama mea. Abordez mai toate stilurile de muzică: de la clasică (Sarah Brightman – Scarborough Fair, Nightwish – Sleeping Sun, Loreena McKennitt – Dante’s Prayer, Full Circle) pînă la muzică populară – sîrbe, de cele mai multe ori din repertoriul Sofiei Vicoveanca.

“Laleaua neagră” loveşte din nou

2009-03-28T12:35:00.007+02:00

Trei persoane au fost arestate luni 23 martie, fiind acuzate că au plasat bancnote falsificate de o sută de lei la mai multe magazine din judeţ.
Sever Varga (39 de ani) şi Iosif Varga (45 de ani), ambii din Baia Mare, precum şi Fiica Apetrei (38 de ani), alias „Laleaua Neagră”, din Gura Humorului, au fost încarceraţi în arestul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată şi punere în circulaţie de bancnote falsificate. Potrivit anchetatorilor, în cursul zilei de duminică, cei trei s-au deplasat cu un autoturism VW Golf şi au plasat la mai multe magazine de pe ruta Pojorâta –Fundu Moldovei cinci bancnote contrafăcute de o sută de lei. Sub pretextul că vor să cumpere diferite produse din magazine, produse al căror preţ era derizoriu, cei trei plăteau cu bancnotele falsificate de o sută de lei şi dispăreau imediat din zonă după ce primeau restul de la gestionare. Una dintre acestea din urmă şi-a dat seama că a primit o bancnotă falsificată şi a alertat poliţia. Maşina escrocilor a fost trasă pe dreapta pe raza oraşului Frasin, „Laleaua Neagră”, o veche clientă a poliţiştilor, şi complicii săi fiind reţinuţi. La propunerea procurorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, Sever Varga, Iosif Varga şi Fiica Apetrei au fost prezentaţi instanţei de judecată cu propunere de arestare preventivă.

Alte 23 de bancnote falsificate, găsite de anchetatori în maşina escrocilor
Pe lângă cei trei, anchetatorii l-au pus sub învinuire şi pe soţul Fiicei Apetrei, Cristian Apetrei, cel care se afla la volanul autoturismului VW Golf. Acesta, însă, a rămas în libertate, fiind acuzat doar de complicitate la înşelăciune şi plasare de bancnote falsificate. Din informaţiile pe care le deţinem, în maşina în care se aflau cei patru au mai fost găsite alte 23 de bancnote de 100 de lei falsificate, o parte dintre acestea într-o portieră, printre nişte foi, iar o altă parte într-o carte aflată pe bordul autoturismului. Dacă Fiica Apetrei şi Sever Varga s-au jurat că habar nu aveau că bancnotele erau falsificate, Iosif Varga şi-ar fi mărturisit fapta în faţa judecătorilor. Potrivit unor surse judiciare, falsurile erau foarte bine realizate, iar oamenii legii încearcă acum să găsească „fabrica” unde s-au măsluit bancnotele. Nu este exclus ca lista numelor ce vor fi puse sub învinuire în acest dosar să fie mult mai mare.

Bătrâni furaţi la drumul mare de „Laleaua Neagră”
În urmă cu ceva timp, a fost prinsă în flagrant în timp ce încerca să-i fure cerceii unei bătrâne, o femeie de etnie romă, cunoscută drept hoaţă din buzunare. Judiciariştii Poliţiei municipiului Vatra Dornei au prins-o pe Fiica Apetrii alias „Laleaua Neagră”, originară din Gura Humorului, la numai câteva minute după ce a furat de la o bătrână o pereche de cercei. Victima, Lucreţia C., de 82 de ani, din comuna Ciocăneşti, încerca să treacă strada spre piaţa agroalimentară a oraşului staţiune, în momentul în care a fost abordată de Fiica Apetrii. Ţiganca s-a oferit să o ajute să treacă strada, după care, ajunsă pe celălalt trotuar, a început să-i aranjeze baticul de pe cap. Cu o dexteritate specifică şuţilor, „Laleaua Neagră” i-a luat bătrânei cerceii din ureche, după care a încercat să dispară din zonă. Ce nu ştia Fiica Apetrii, însă, era faptul că în acea zi fusese urmărită pas cu pas de câţiva poliţişti din localitate. Ştiindu-i îndeletnicirile penale şi având înregistrate fapte similare în care „Laleaua Neagră” era principalul suspect, judiciariştii nu au scăpat-o din ochi. Nu au avut mult de aşteptat, pentru că Apetrii a încercat să facă o nouă victimă. În urma extinderii cercetărilor, poliţişti dorneni au stabilit că Fiica Apetrii a mai comis alte două furturi, victime fiind tot două femei în vârstă, Ioan B., în vârstă de 80 de ani, din comuna Şaru Dornei (din geanta căreia a furat suma de 2000 de lei), şi Casandra M., de 88 de ani, din aceeaşi localitate (prejudiciu 700 de lei). Fiica Apetrii a ajuns în boxa acuzaţilor de la Judecătoria Vatra Dornei, însă judecătorii au hotărât să o lase în libertate, interzicându-i doar să părăsească ţară pe perioada cercetărilor.

Sursa: Monitorul de Suceava

“Laleaua neagră” din Gura Humorului, a fost reţinută şi de poliţiştii judiciarişti suceveni, anul trecut, după ce vreme de mai multe luni, şi-a făcut de cap în municipiul reşedinţă de judeţ, înşelând buna credinţă a naivilor, cărora le sustrăgea ulterior diverse sume de bani. Potrivit Poliţiei, femeia cu supranume de plantă ocrotită prin lege îşi acosta victimele cu predilecţie din rândul persoanelor de vârsta a treia, cărora le câştiga, curios, încrederea, oferindu-se să le facă diverse servicii.
Planul infractoarei, deosebit de ingenios prin simplitatea lui, conţinea următoarele date: observare a obiceiurilor subiecţilor, urmărire, disimulare a unui ajutor oarecare (cărat sacoşă, cumpărături, însoţire la bancă) şi, clanc!, lovitura: bătrâneii – cu ochii-n soare… Femeia, cercetată în stare de libertate, a mărturisit că prin acest mod de operare a păcălit mai multe persoane, însă, probabil, dată fiind valoarea mică a pagubei produse victimelor, de până la 1 milion de lei, acestora le-a fost ruşine să facă reclamaţie. „Laleaua neagră” are antecedente penale, fiind condamnată în trecut pentru furt din buzunare. În mediul din care provine avea, până s-o înhaţe „băieţii buni” din poliţie, o reputaţie de mare profesionistă. Culmea, pentru a-şi lua o înfăţişare cât mai... umană, experta purta o pereche de ochelari distinşi. Din sticlă chioară, ca şi naivitatea victimelor sale.

Sursa: Crai Nou

P.S.: Pe această Bony (Bony & Clyde) de Gura Humorului o cunosc din vedere foarte bine. Cu ceva timp în urmă chiar îi urmăream mişcările în zona pieţei agroalimentare din oraş. Pitit într-un colţ, priveam cum fura telefoane mobile şi apoi le vindea mai departe, stupoare, chiar în acelaşi loc! Păzită straşnic de doi “goriloi” de etnie îndoielnică (adică de doi ţigani de etnie romă – sau poate rromă), distinsa doamnă (adică escroaca magraoană), nu avea nici cea mai mică cunoştinţa a eticii profesionale şi a deontologiei meseriei de hoţ, care spune că după ce furi, pleci imediat din locul cu pricina şi nu te mai întorci prea curând, nu să vinzi bunurile proaspăt furate chiar în acelaşi loc din care le-ai furat. Dar exact pentru asta erau plasaţi “distinşii domni” care o păzeau îndeaproape. Era un fel de „O floare şi doi grădinari”, dacă mi se permite comparaţia. Că de...o floare rară cum e ”Laleaua neagră” trebuieşte ocrotită şi protejată.

Pledoarie pentru un altfel de turism

2009-03-19T18:23:00.006+02:00

Final de vacanţă cu scandal! De asta au avut parte 22 de turişti din Bucureşti care au fost evacuaţi forţat, de revelion, dintr-o pensiune din Gura Humorului. Ba mai mult, au fost şi ameninţaţi cu bătaia de către patron după ce s-au certat cu acesta.

REALITATEA.NET - 22 de studenţi din Capitală şi-au încheiat vacanţa evacuaţi

Un grup de 22 de studenţi bucureşteni susţine că a fost evacuat cu forţa, dintr-o pensiune din Gura Humorului. Tinerii se aflau în Bucovina pentru petrecerea Revelionului. „Trebuia să avem căldură şi apă caldă şi nu am avut în primele două zile, am îngheţat. Proprietarul ne-a spus să fim uşuraţi, să ne facem o cruce mare dacă scăpăm întregi de aici”, a declarat pentru Realitatea TV unul dintre turişti. Tinerii s-au plâns că au plătit 2.100 euro pentru o vacanţă mult sub aşteptări. De cealaltă parte, proprietarul pensiunii neagă acuzaţiile. „Mi-au distrus un cântar de bucătărie pe care i-am pus să mi-l plătească. Au plecat la Vatra Dornei şi au lăsat uşa larg deschisă la cabană”, a replicat Cristi Bucur, patronul Pensiunii „Bucur”.

Sursa: Realitatea TV

P.S.: Nu vreau să distrug mitul ospitalităţii bucovinene, dar vreau să spun un singur lucru: românii sunt peste tot la fel, indiferent de regiunea din care provin (asta ca să nu-şi facă iluzii deşarte adepţii sentimentului anti "regăţeni” care au fost şi sunt în număr mare în Gura Humorului).

Gări pentru doi

2009-03-11T13:30:00.009+02:00

Cronicile absurdului nu scutesc nici oraşul Gura Humorului.

Că viaţa bate până şi filmul lui Eldar Rjazanov ţine să o dovedească dialogul de mai jos:

Ea: Mi-ai promis că mă aştepţi în gară…
El: Sunt în gară de un sfert de ceas, trenul tău a venit, a şi plecat, dar n-ai coborât.

Ea: Cum?… Dar eu sunt în gară.
El: Şi eu. Tu unde stai acum?

Ea: Sunt în faţa tablei pe care scrie Gura Humorului.
El: Acolo sunt şi eu, dar nu te vad… Tu glumeşti.

Ea: Nu glumesc deloc.
El: Atunci ieşi pe primele şine.

Ea: Păi, tocmai acolo stau: pe şine, dinaintea tablei cu localitatea.
El: Nu se poate: acolo stau eu şi tot nu te vad.

Ea: Îţi baţi joc de mine…
El (bănuitor): Ce se zăreşte de unde te afli?

Ea: Câmp, o râpă mare şi pădure.
El (rezolvând şarada): E clar… Ai coborât la Păltinoasa.

Gura Humorului e la Păltinoasa, care e la Ilişeşti
Astfel de dialoguri au loc frecvent între călătorii care – venind dinspre Bucureşti sau Iaşi – vor să coboare la Gura Humorului şi cei care îi aşteaptă. Fireşte, gara e ratată doar la prima călătorie, deoarece, din păţanii, omul învaţă. Supradotaţii regizori ai absurdului şed la Regionala de Căi Ferate Iaşi. Modelul acestora au fost marile oraşe occidentale unde, pe zeci de kilometri, trenul te poartă prin gări de suburbie cu numele metropolei (plus „ceva“). Drept care au socotit ca orăşelul cu pricina (centru turistic, „nod“ pentru accesul spre „perlele monastice“ ale Bucovinei) trebuie anunţat în plină natură, cu vreo trei kilometri mai devreme, lânga satul Paltinoasa. Până de curând, satul amintit, deşi se afla pe calea ferată, avusese totusi ghinionul anonimatului feroviar: pe tabla altei gari din centrul său scria „Ilişeşti“, care sat e la cinci kilometri mai spre est. Şi nu are gară. Nepătrunse sunt căile gândirii feroviarilor…

Happy end
Nu va îngrijoraţi. Totuşi, tinerii s-au găsit. Au urmat râpa şi lungul drum noroios spre urbe. Dar ce mai conteaza când eşti într-a X-a? Mai greu este pentru „invalizi, bătrâni, gravide, femei cu copii în braţe“.

Sursa: Academia Caţavencu